Tiêu đề PĂRĂIAN, Arhim. Teofil, Evocări - O personalitate puternică Părintele Arsenie Boca, în Telegraful Român, nr. 39-40, 1996.pdf ✅

Nr. 39—40/1996 TELEGRAFUL HOMAN Paß. 3 EVOC Ă R I Mato: „Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va pro- povedui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea spre pomenirea ei“ (M atei 26, 13) GÂNDURI DE ÎNCEPUT La M ănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, jude ul Bra şov, s-aiu serbat, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, din anul acesta (1996), trei sute de ani de existen ă a m ănăstirii. Cu acest prilej, s-au adus în conştiin a celor ce au fost de fa ă, ctitorii de odinioară şi cei mai de curând, s-a făcut pomenire de voievodul m artir, Sfântul Constantin Brâncoveanu, de fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi de sfetnicul Ianache, — to i m artiriza i în 15 august 1714, la Constantinopol. P om enit a fost şi cel de al doilea ctitor, care a restaurat m ănăstirea, vrednicul de pomenire M itropolitul Nicolae Bălan, şi s-au făcut referiri la cei ce de curând au întregit mănăstirea, cu incinta actuală din jurul vechii biserici brâncoveneşti. La această sărbătorire, la care au luat parte patru ierarhi, în frunte cu I. P. S. M itropolit A ntonie al A rdealului, — s-a citit mesajul trim is de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, precum şi mesajul guvernului României şi cel al Senatului. Au fost de fa ă 0 mul ime de preo i şi diaconi, care au slujit, şi o m are m ul im e de credincioşi. Cei de fa ă au luat am inte la cele ce li s-au spus despre M ănăstirea Brâncoveanu, în eleasă ca un cadru de străduin e, spre desăvârşirea creştină. Prilejul acesta de aniversare a trei sute de ani de existen ă a m ă năstirii de la Sâmbăta ne duce cu gândul ia sfântul Constantin Brâncoveanu, care a în eles m ănăstirea, ctitorită de el, înainte cu trei sute de ani, ca un aşezământ călugăresc, de întă rire şi răspândire a credin ei ortodoxe. M ergând pe fir de istorie, ne oprim cu în ele gerea la acel ieromonah Visarion, din secolul al XVIII-lea, care a scris „Despre a treia lege“, cu observa ia că dacă există două legi, e firesc să te întrebi, care din cele două este cea bună, şi cu afir ma ia că cea de a treia lege nu poate fi bună şi desigur nu e bună. Cea de a treia lege, la care 6e referă Stare ul Visarion, este uniatis- mul, ap ă rut în Ardeal. Mergând mai departe pe acelaşi fir al istoriei, facem popas de gând şi la vremea când m ănăstirea lui „Brâncoveanu Constantin, boier vechi şi domn cre ştin“, a fost dărâmată cu tunul, ca centru de rezisten ă ortodoxă, îm potriva -ac iunii de catolicizare a românilor din Ardeal. Din clipa dărâm ării, M ănăstirea lui Vodă-Constantin a dat m ă rturie despre rosturile ei, prin ruinele sale. A venit, însă, şi vremea ca biserica ruinată să poată fi restaurată şi m ănăstirea recti- torită „prin purtarea de grijă a î. P. S. M itropolit Nicolae Bălan, cu jertfa de bunăvo-ie a dreptcredinciosului popor rom ân“. Şi iată-ne acum prăznuitori a trei sute de ani de existen ă a m ănăstirii de la Sâmbăta, de data aceasta m ul um i i cu ceea ce s-a realizat în ultimii zece ani, prin grija şi osteneala I. P. S. A ntonie, m itropolitul de acum al Ardealului. La toate acestea fiindu-ne luarea -aminte, să nu uităm nici pe cei ce „cu osârdie şi cu frică de Dumnezeu au slujit în sfânt locaşul acesta“, ctitorit de sfântul C onstantin B râncoveanu şi rectitorit de Mitropoli ii Nicolae Bălan şi Antonie Plămădeală. TREI OAMENI MARI Când se întâm plă să prezint eu însumi m ănăstirea noastră, pen tru închinători sau vizitatori, cuprind în prezentarea ce o fac şi în ceputurile m ănăstirii, după restaurare, spunând că „această m ănăs tire a început cu trei oam eni m ari; mari, prin înzestrarea lor; mari, prin începuturile lor şi mari, prin activitatea şi rosturile lor. Este vorba de P ărintele A rsenie Boca, de Părintele Nicolae Mladin — » care a fost vrem e de un sfert de secol profesor de Teologie Morală, la şcoala teologică din Sibiu şi apoi M itropolit al A rdealului, — şi de p ă rin tele A rhim andrit Serafim Popescu, preot şi duhovnic al mâ- înăstirii, pe parcursul a cincizeci de ani. Fiecare dintre cei trei oam eni m ari, cu care -a început M ănăstirea Brâncoveanu, după restaurare, a fost m are în felul său, mărimile fiind diferite. O PERSONALITATE PUTERNICA: PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dintre cei trei oameni mari, cu care a început M ănăstirea Brân coveanu, după restaurare, s-a impus aten iei credincioşilor şi s-a îm plântat în conştiin a lor, P ărintele Arsenie Boca. La M ănăstirea de la Sâmbăta, P ărintele Arsenie Boca s-a aşezat în v ara anului 1939. A vea atunci douăzeci şi n-ouă de ani. Era absol vent de teologie de l-a Sibiu şi mai -absolvise şi Şcoala de Arte fru moase (Bele Arte), din Bucureşti, -având şi ceva studii de medicină. Venea la m ănăstire şi după ce petrecuse tre i luni l-a Sfântul M unte Athos, în ascultarea P ărintelui A rhim andrit Antipa Dinescu de la Schitul Sfântul Ipatie. De l-a bun încep-ut, credincioşii -au sim it în P ărintele Arsenie un om deosebit, o personalitate puternică. Cei simpli spuneau despre el că este „un om cu d ar de la D um nezeu“, ia r intelectualii se m i nunau de cultura, perspicacitatea, puterea de sinteză, capacitatea de intui ie, în elepciunea şi sesizarea esen ialului în orice chestiune, de care dădea dovadă. Se m irau m ul i de cuvântul său hotă rât şi de sigu ran a de sine. Când s-a -aşezat la m ănăstire, Părintele Arsenie era diacon. In m ănăstire a fost făcut călugăr şi preot. A avut m are priză la credin cioşi, care îl căutau ca pe un sfânt sau, cel pu in, ca pe un om deo sebit. La Sâmbăta a vie uit până în toam na anului 1948, când, din ascultarea M itropolitului Nicolae Bălain, a m ers la^Mânăsti-rea Prislop, din păr ile Ha egului — m ănăstire ctitorită de sfântul Nicodim de la Tismana, dar devenită între timp m ănăstire greco-catolică şi revenită la O rtodoxie în anul 1948. La m ănăstirea Prislop, P ărintele Arsenie a stat până în prim ăvara anului 1959, când a treb u it să plece de acolo, datorită unor conjunc turi create de autoritatea de stat, statul fiind de concep ie m ateria listă şi devenind prigonitor de călugări. La m ănăstirea de la Sâmbăta, Părintele Arsenie a lucrat cu în treaga lui capacitate de muncă, mai ales ca slujitor, propoveduitor şi îndrum ător de suflete, deci ca duhovnic. Cuvintele lui de_ acum cincizeci de ani sunt încă vii şi lucrătoare în sufletele credincioşilor, care l--au cunoscut, l-au iubit şi l-au stim at. Unii dintre cei ce l-au ascultat pe Părintele, spunând cuvât de înv ă ă tură sau au avut bucuri-a de a fi îndrum a i de el, îl pomenesc cu evlavie şi astăzi şi spun: Părintele Arsenie zăcea că „în m intea strâm bă şi lucrul drept se strâmbă“ şi că „cea mai l-ungă oale este calea care duce de la urechi la inimă“. U-nii dintre tinerii de odinioară îşi aduc aminte că Părintele le spunea că „cine face curte, nu face carte“. în d rep tarul de via ă, „oxigen, glicogen, somn, să - i păstrezi hormonii şi să ai concep ie de via ă creştină“, îl au în vedere m ul i dintre cei ce l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, cel ce zicea şi că „iubirea lui Dumnezeu fa ă de cel mai mare păcătos este mai m are decât iubi rea celui mai ma-re sfânt fa ă de D um nezeu“. Mai ştiu credincioşii şi că, cu referire la omul care -nu-şi recunoaşte greş-ala, Părintele Arsenie spunea: „Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptă it“. Mai in m inte uimii că Părintele Arsenie spunea că „noi avem m intea care discută ou Dumnezeu, în loc să se supună fără discu ie“, precum şi că „m ustrarea învinge, dar nu convinge“. „Să ai în elegere fa ă de neputin a omenească“, este o îndru- 1 mare, pe care P ărintele Arsenie i-a dat-o unui student în teologie şi candidat la preo ie. Prezen a Părintelui Arsenie a fost pentru m ul i un fel de me- ' ment : „Ia am inte la tine însu i“, un prilej de cercetare de sine. Personalitatea fascinantă a P ărintelui Arsenie, din vremea când era 1-a Sâm băta, dar şi de după aceea, o poartă în sufletul lor credin cioşii, care l-au cunoscut şi care îl duc m ai departe, în via a lo-r, vorbind despre el ca despre un om ales de Dumnezeu, ca despre un prooroc al zilelor noastre. Pe astfel de considera ii şi de convingeri se întemeiază şi unele legende, care s-au creat în jurul Părintelui Arsenie. Şi e ştiut că legendele se creează numai în jurul oamenilor deosebi i, numai în jurul m arilor personalită i. Oamenii mari se im pun aten iei celor cu care vin în legătură şi rămân mari şi după ce nai m ai sunt cu noi, ci num ai în noi. Aşa a fost Părintele Arsenie, pentru cei ce l-au cunoscut mai de aproape şi aşa este şi pentru m ul i dintre cei ce ştiu despre el. Pentru m ănăstirea de la Sâm băta, pentru începuturile ed după restaurare, lucrarea Părintelui Arsenie, vreme de nouă ani în cuprinsul ei, a fost un dar de la Dumnezeu, spre folosul celor mul i, oare s-au bucurat de prezen a lui, mai a-les în timpuil războiului şi în anii grei de după război. îl pomenim cu cinstire şi îl păstrăm în iubire cinstitoare, căci îl avem la evlavie. PĂRINTELE NICOLAE MLADIN Cel de al doilea om m are, cu oare s-a început via a la M ănăstirea Brâncoveanu, după restaurare, a fost P ărintele Nicolae Mladin. Şi el s-a aşezat la m ănăstirea de la Sâmbăta, tot în anul 1939, dar n -a stat m ult la m ănăstire deoarece Mitropolitul Nicolae Bălan, ctitorul m ănăstirii, nu era num ai ctitor de m ănăstire, ci şi ctitor de oa meni. Cea de a doua ctitorie a M itropolitului Nicolae Bălan a fost şcoala teologică din Sibiu, p en tru care -a căuta-t şi a găsit oameni po trivi i, ca să fie profesori de teologie. între aceştia a fost şi Părintele Nicolae Mladin, pe care M itropolitul l-a trim is la studii în G erm a nia, cu destina ia de a fi profesor de teologie morală la teologia din Sibiu. Şi aşia a şi fost: căci vrem e de mai bine de un sfert de veac, P ărintele Mladin a ilustrat catedra de teologie morală, spre bucuria celor ce au -avut norocul de a-i fi studen i. Părintele Mladin însă a inut legătura ou m ănăstirea de la Sâm băta, în sensul că mai ales în primii ani de activitate, ca profesor, vacan ele şi le petrecea la mănăstire, unde slujea şi predica. A fost un predicato-r talentat şi dorit de credincioşi, care îl ascultau cu mare plăcere. Mul i dintre credincioşi re in cuvintele lui într-aripate cu cu privire la Maica Domnului. Ca profesor şi apoi şi ca M itropolit, Părintele Nicolae Mladin a fost nelipsit la sărbătorile de hram ale m ănăstirii. Era şi firesc să fie aşa, de vreme ce făcea parte din obştea m ănăstirii noastre în trucât voturile călugăreşti le-a depus în această mânăstire şi tot în m ănăstirea aceasta a fost hirotonit şi ieromonah. Ca redactor al publica iei „Telegraful Rom ân“, a dat m ulte in forma ii despre m ănăstirea din care făcea parte. De asemenea, ca M itropolit al A rdealului, — căci începând din 1967 -a -avut această asculta-re bisericească, — P ărintele Mitropolit Ni colae Mladin s-a îngrijit de m ănăstirea noastră şi a inut mereu legătura cu ea. Părintele Mladin a fost m are mai ales prin profunzimea gândirii lui, prin studiile care au rămas de la el. Cei de la M ănăstirea Brâncoveanu, unde M itropolitul Nicolae Mla din îşi are morm ântul şi unde a fost îngrijit în ultim ii ani ai vie ii sale, îl avem în pomenire, în iubire şi în cinstire. UN OM DE CARE S-AU BUCURAT OAMENII: PĂRINTELE ARHIMANDRIT SERAFIM POPESCU în vara anului 1940, l-a cei doi oam eni m ari, cu care a început via a la m ănăstirea ctitorită de Constantin-Vodă Brâncoveanu şi rectitorită de M itropolitul Nicol-ae Bălan, s-a mai adăugat un om mare: Părintele Serafim Popescu. Părintele Serafim a venit la m ânăstire ca absolvent de teologie din Cernău i. Cu un an înainte de stabilirea lui la Sâmbăta, Părintele Serafim a fost trim is de M itropolitul Nicolae Bălan, la Sfântul Munte Athos, unde a stat în ascultarea Părintelui A-ntip-a Dinescu de la Schitul Sfântul Ipatie, vreme de şase luni. Apoi, un an şco lar, a audiat cursuri de teologie la facultatea de teologie din Atena. Profesorii de teologie de la acea facultate l-au calificat ca „epi- m elis“, adică „sârguincios“. Sârguin a din şcoală, Părintele Sera fim a conitinuat-o şi a vădit-o de-a lungul unei jum ă tă i de secol, în cadrul M ănăstirii Brâncoveanu, unde a fost cel dintâi preot al m ă năstirii şi unde a activat ca preot şi duhovnic până la moarte, în decem brie 1990. Părintele Serafim -a fost m are şi este cunoscut ca mare, prin faptul că a fost un om odihnitor de oameni, un om de care s-au bucurat oamenii. Slujitor la altar şi duhovnic, P ărintele Serafim a fost alinător de suflete. Ne sună şi -acum în urechi cuvintele de în curajare, pentru oamenii m âhni i şi în suferin ă, pe care le spunea: „Lasă că ajută Dumnezeu“ sau „fruntea sus“. Era în elegător fa ă de neputin a omenească şi nu-i împovăra pe oamenii cu canoane gre-le. Cel mai m ult le dădea să citească Psal tirea. Le dădea să citească Psaltirea, pentru că şi el însuşi citea Psal tirea. Când omul nu reuşea să-şi împlinească oainonul dat sau p ra vila pe care şi-a impus-o şi m ă rturisea aceasta, Părintele Sera-fim spunea, cu inima de părinte, pe care o -avea, în chip liniştitor: „Fă ce po i. Fă oe- i ajută Dumnezeu“. Părintele Serafim a fost un om al bucuriei şi un înmu-l itor şi lu cră tor de bucurie. C-ine venea în legătură cu el, se sim ea liniştit şi mul umit. îşi m anifesta adeseori bucuria de a fi îm preună cu credin cioşii, iar pe cei despre care avea im presia că nu duc o via ă îngri jită, îi sfătuia: „Să nu vă certa i cu Dumneze-u“. Pe copii îi întreba: câ i ani ai? şi le cerea să ştie câte o rugăciune pentru fiecare an de via ă; de pildă, la zece ani, să ştie zece rugăciuni. Nu vorbea sen ten ios, -dar avea şi cuvinte de ordine, ca, de pildă: „Să te depă şeşti şi să te dăruieşti“. De la Părintele Serafim ne-au rămas cu vinte ca acestea: „Creştinismul îi via ă, nu-i ghea ă“. El spunea câteodată: „Unii oameni îşi petrec o parte din via ă în aşa fel ca să şi-o facă insuportabilă cealaltă p a rte a vie ii“. R eferitor la Fi- localie, Părintele Serafim a afirm at că „Părintele Stăniloae, p-rin traducerea Filocaliei, -a adus cerul ortodox pe păm ântul rom ânesc“. Mai spunea P ărintele Serafim că „Dumnezeu n-are pe nimeni de pier d u t“. Tot de la el ne-a rămas cuvântul că „Dumnezeu face nenum ă ra i paşi către noi, iar noi trebuie să facem un singur pas către Dum nezeu“. Mai zice-a Părintele: „între eul meu şi eul tău să fie El, Stăpânul meu şi al tău “. De la Sfântul M unte, de la Părinetle An tipa Dinescu, Părintele Serafim a adus cuvântul: „Să te ii de pra vilă, că dacă nu, te îndrăceşti“. Bucuros de oaspe i şi bucuros de comunicare, Părintele Serafim era deschis la suflet, totdeauna gata să spună un cuvânt care să în veselească. Spunea şi glume şi râdea bucuros el însuşi. Ne amintim cu plăcere de spusa Părintelui, că unui cetă ean, care a ajuns la stână, ciobanii i-au oferit balmoş, — un fel de mămăligă cu zăr şi cu unt. Cum acela n-a vrut să primească .spunând că nu-i place, ciobanii au hotă rât: „Hai, ine i-1 doi şi da i-i unu“. Când omul a văzut cât este de bun balmoşul, a zis: „Acum schim ba i-vă: ine i-m ă unu şi da i-m i doi“. Ne mai veselim şi acum, când ne aducem a- minte că zicea Părintele Serafim, aducând la m ănăstire o vorbă din satul lui: „Da-că ar fi făină, precum nu-i slănină, ce mai apă bună de plăcinte!“. Părintele Serafim a fost un om sm erit, un om natural, un om echilibrat, un om fără veleită i, un om cu a-plecare de minte, un om evlavios, un om care a adus bucurie în jurul său, un om de care s-au bucurat oamenii. Aceasta a şi fost, de fapt, m ăre ia Părintelui Serafim. Cum, vrem e de cincizeci de ani a fost preot şi duhovnic la m ănăstirea noastră, P ărintele Serafim şi-a pus pecetea existen ei sale pe sufletele pe care le-a îndrumat. Dumnezeu să-i primească osteneala şi să -ne învrednicească şi pe noi să fim sinceri cum a fost el. Luând am inte la cei trei oameni mari, cu oare a început m ănăs tirea noastră, după restaurare, i-aş compara cu Sfin ii Trei Ierarhi, în privin a cărora erau discu ii şi neîn elegeri, care dintre ei este cel mai mare. Concluzia a fost că fieoare este mare, fără să fie unul „cel maii m are“. Aşa este şi cu cei trei diaconi, cu ca-re a început m ănăstirea noastră, căci la vrem ea aceea, to i cei trei aveau doar hirotonie de diaconi şi slujeau ca diaconi. Fiecare a fost m are, în felul lui. Părintele Arsenie, prin înzestrarea lui de îndrum ător de oamenii, prin calită ile lui de organizator, ne aduce aminte de sfântul Vasile cel Mare. P ărintele Mladin, distinsul profesor de teologie, prin studiile câte au rămas de la el şi prin tot ce a scris, ne aduce aminte de Sfântul Grigorie Teologul. Iar P ărintele Serafim, ca unul care era dătător de nădejde de mântuire, alinător de suferin e mo rale şi pogor âtor, pentru liniştirea oamenilor, ne aduce aminte de sfântul loan Gură de Aur. Să le păstrăm amintirea şi să le urm ăm exemplul. Arhim andritul Teofil Părăian ŞTIRI DIN LUMEA CREŞTINĂ © La sfârşitul lunii iulie a.c., au fost hirotoni i trei noi m itropo- li i p en tru Biserica A lbaniei: î. P. S. M itropolit H ristodulos de K a— ritsas, Ignatie de Berat şi Alexandru de Arghirocastru. Deşi aleşi de 4 ani ei n-au fost recunoscu i decât abia acum de către statul alba nez. Hirotonia noilor m itropoli i a avut loc în Catedrala Patriarhală din Constantinopol de care apar ine spiritual Biserica Albaniei. © Regina a Il-a a Angliei a refuzat catolicilor englezi să oficieze o Liturghie în capela Turnului Londrei în m emoria catolicilor în chişi şi ucişi aici în sec. al XVI-lea. în anii trecu i ei au putut oficia slujbe -religioase în T um ul Lon drei dar nu în capela acestuia ci în celula Sf. loan Fischer, locul unde acesta a fost m artirizat. * © A încetat din via ă, într-un spital din Geneva în vârstă de 75 de and fratele Max T hurian, fost pro testan t convertit la catoli cism şi hirotonit preot romano-catolic. Colaborator apropiat al frate lui Roger Schutz, Max Thurian a însufle it de-a rândul anilor Miş carea Ecumenică şi a scris numeroase lucrări teologice şi pastoral misionare. • Institutul Ecumenic de la Bossey a organizat recent cu prilejul îm plinirii a 10 ani de la tragica dispari ie a teologului grec Nikos Nissiotis, un Simpozion închinat vie ii şi activită ii acestui m-a-re teo log al Ortodoxiei, Simpozion ce s-a bucurat de o largă participare atât din partea teologilor ortodocşi, catolici şi protestan i. * © Sub auspiciile Funda iei PRO ORIENTE din Viana, condusă de profesorul Alfred Stirnemann şi cu binecuvântarea S.S. P atriarh Pavle al Serbiei şi a Cardinalului Kuharitz din Zagreb s-au desfă şurat recent la Viena lucrările unei Comisii Mixte Ortodoxe şi Ro- ma-no-Catolice privind reconcilierea şi buna convie uire a popoarelor din Balcani aflate în disensiuni de m ul i -ani din cauza evenim entelor politice de aici. * © Mai m ult de 30 de fresce valoroase din istorica biserică Sf. Mi hail din Voskopoias, declarată monument istoric, aflată la aprox. 250 km de capitala A lbaniei, Tirana, au fost profanate, unele dintre ele distruse complet de către persoane rămase necunoscute, dar se pare că de origine musulmană, de vreme ce frescele au fost acoperite cu inscrip ii de felul „Alah este m are“. G rupul de fanatici isl-amişti participaseră l-a un sem inar organizat în apropierea m ănăstirii respective sub egida unei organiza ii mu sulmane iraniene. Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a calificat drept „barbar şi provocator“ acest act iar un reprezentant al com unită ii musulmane din A lbania -a oe-rut scuze public pentru aceasta şi a propus restau rarea în întregim e a frescelor d in bugetul com unită ii. * © Pentru prima dată în istoria sa, Academia Teologică din Var şovia are în fruntea ei oa rector un episcop ortodox. E vorba de epis copul Ieremias de Wroclaw, personalitate m arcantă a teologiei orto doxe poloneze. Academia oare cuprinde Facultă i de teologie romano- oatolică, protestantă şi ortodoxă, are înscrişi în acest an 185 de stu den i teologi dintre oare 76 sunt ortodocşi. Arhid. Visarion Dumitru Băl at Cu privire la Judecata din urmă (Urmare din pag. a 2-a) ferici i spre şi mai mult bine. Schimbarea în bine se realizează prin mijloacele harice ale Bise ricii. îndeosebi SL Liturghie şi faptele de m'lostenie săvârşite cu smerenie de urmări, in numele crior adormi i sunt mult folo sitoare /Sf. loan Gură de Aur/. 2. Ziua Judecă ii din urmă este şi o clarificare obştească pentru cei. ce cred şi pentru cei ce nu cred. Ea este şi ziua învierii de obşte. înv erea şi Judecata con feră s°ns înalt speran ei omului spre nemurire, „Aştept învierea mor ilor şi viata veacului ce va să fie“, mărturisim noi cu întrea ga obşte prezentă la Sfânta Li turghie. A doua judecată este generală /M atei, 25, 22/, depLnă şi defi nitivă. Ea apar ine în în'regim e Fiului /loan 5, .22—27/. El are o cunoştm ă desăvârşită despre om /loan 2, 24—25/ şi va iudeca lumea după glasul conştiin ei /M arcu 7, 21—23/ şi al legii fie cărui om /Rom. 2, 14—15/. In fa a Dreptului Judecător, ADE VĂRUL SI VIA A, vom sta ca în fata unui mare examen de adm :- tere în împără ia lui Dumnezeu. Pentru creştini, criteriile de apreciere a vredniciei sau ne vredniciei întru a intra în „împă ră ia Ta'ălui“ sunt cele cuprinse în Sf. Evanghelie /M atei 25, 35— 36/. Verificarea va fi completă şi desăvârşit nepărtinitoare. La Ju decată, adevărul se va vedea şi în influen a cuvintelor şi fapte lor noastre asupra celorlal i, a- tât în rău cât şi în bine. Şi toate urmările ne’ndreptate în Taina Sfintei Spovedanii, vor veni de fa ă pentru noi sau împotriva noastră. 3. Măre ia tabloului Judecă ii din urmă constă în prezen a în gerilor, în participarea sfin ilor, în iubirea lui Dumnezeu şi iubirea omului fa ă de semeni. Fapta milei izvorâtă din iubire este, la judecată, măsura vremii de a- cum. Căci oda*ă cu întrebările privitoare la mărturis:rea Ade vărului, vom fi întreba i şi des pre dovezile iubirii de oameni în Hristos-Domnul: „Flămând am fost şi mi-ati dat să mănânc, în setat am fost şi mi-a i dat să beau ..., bolnav am fost ri m-a i cercetat“ /M atei 25, 35—36/. „Veni i, deci, binecuvânta ii Ta tălui m e u ...“ /M atei 2", 34/. Osânda este exprimată în cu vintele: „Duce i-vă de la mine. . .“ /M atei 25, 41/. Motivul resnin- gerii este lipsa iubirii, nepăsarea fa ă de cri nec ă jt şi încercat. „Căci flămând am fost şi nu mi-a i dat să mănânc: însetat am fost şi nu mi-a i dat să beau; .... bolnav ... şi nu m-a i cercetat“ /M atei 42—43/. Deci două destine eterne şi diametral opuse în lumea de din colo. Unul constă în bucuria ne sfârşită de a fi aproape de Dum nezeu. Altul, într-o via ă de chi nuitoare întristare, ardere, stare greu de suportat. L'psa de preo cupare pentru suferin ele seme nilor, dispre ul fa ă de om, z âr- cenia, sunt atitudini şi sim iri ca re vor arde, fără de sfârşit, pe cei ce le-au purtat. 4. Când, la ce dată va veni Mântuitorul a doua oară? Sunt unii creştini care pretind că pot pătrunde şi tâlcui ceea ce nici îngerii nu pot şi nici sfin ii ieşi i d'n trup. Cu iscoditoare îndrăz neală ei sus in că pot cunoaşte ceea ce este nedescoperit. Ma rele dezlegător al celor şapte pe- ce i /Apoc. cap. 5/, Hristos- Domnul, ne spune că „de ziua şi d« ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer“ /M atei 24, 36/. Sf. Ap. Pavel precizează că „despre ani şi despre v rnmi, nu ave i nevoie să vă scriem căci singuri, şti i bine, că ziua Dom nului vine, ca un fur, noaptea“ /I Tes. 5, 1—2/. „Chiar de s-ar preface diavolii în îngeri şi ar zice: la data d e . .. va veni Hris- tos, să nu crede i“, ne spune Sf. Atanarie cel Mare. N :ci sfârşitul individual nu ne este cunoscut şi nici cel al lumii întreg1'. De ce? Pentru că sfârşi tul via ii fiecăruia are aceeaşi însemnătate, pentru veşnici13, ca şi sfârşitul lumii /Sf. loan GurS de A ur/. De aceea, noi pururea către cele dinainte îndreptându- ne, în toată vremea să ne pre gătim: „Priveghea i, deci, că nu şti i în care zi vine Domnul vos tru “ /M atei 24, 42/. 5. Data sfârşitului veacului a- cestuia depinde şi de mişcările libertă ii omeneşti, de faptele să vârşite de om. Numai D 'm oezeu cunoaşte aceste nvşcări şi, potri vit Descoperirii, cele bune lun gesc ziua om'Tui la mii de ani înaintea lui Dumnezeu, pe când cele rele scurtează mia de ani. De aceea, „data criei de-a doua v eriri a M ânuitorului va cores punde cu mom-mtul în care lumea îşi va fi dezvoltat la maximum posibilită ile sale, alât în bine câf şi în rău “ /P r. Prof. Dr. D. Stăniloae/. 6 . Aceste câteva gânduri vor să constituie şi ele o stăruitoare chemare pentru a vie ui spre răspuns bun în Z ua cea mare a Ji decă ii finale. Dară vrem şi ne străduim şi noi, „S ânta, So borniceasca şi Apostoleasca Bi serică“ ne ajută să vie uim aşa încât să ne învrednicim de che marea M ântuitorului: Ven' i! . .. „Ven' i binecuvânta ii Părin telui meu . . . “ Veni i de lua i cu nuna dreptă ii pentru că a i lup tat lupta cea bună pe p’mânt /II Tim. 4, 7—8 /. Primi i, acum, „cele ce ochiul n-a văzut şi ure chea n-a auzit şi la inima omu lui nu s-au suit“ /I Cor. ,2 9/. parintelearsenie.ro
Nr. 39—40/1996 TELEGRAFUL HOMAN Paß. 3 EVOC Ă R I Mato: „Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va pro- povedui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea spre pomenirea ei“ (M atei 26, 13) GÂNDURI DE ÎNCEPUT La M ănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, jude ul Bra şov, s-aiu serbat, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, din anul acesta (1996), trei sute de ani de existen ă a m ănăstirii. Cu acest prilej, s-au adus în conştiin a celor ce au fost de fa ă, ctitorii de odinioară şi cei mai de curând, s-a făcut pomenire de voievodul m artir, Sfântul Constantin Brâncoveanu, de fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi de sfetnicul Ianache, — to i m artiriza i în 15 august 1714, la Constantinopol. P om enit a fost şi cel de al doilea ctitor, care a restaurat m ănăstirea, vrednicul de pomenire M itropolitul Nicolae Bălan, şi s-au făcut referiri la cei ce de curând au întregit mănăstirea, cu incinta actuală din jurul vechii biserici brâncoveneşti. La această sărbătorire, la care au luat parte patru ierarhi, în frunte cu I. P. S. M itropolit A ntonie al A rdealului, — s-a citit mesajul trim is de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, precum şi mesajul guvernului României şi cel al Senatului. Au fost de fa ă 0 mul ime de preo i şi diaconi, care au slujit, şi o m are m ul im e de credincioşi. Cei de fa ă au luat am inte la cele ce li s-au spus despre M ănăstirea Brâncoveanu, în eleasă ca un cadru de străduin e, spre desăvârşirea creştină. Prilejul acesta de aniversare a trei sute de ani de existen ă a m ă năstirii de la Sâmbăta ne duce cu gândul ia sfântul Constantin Brâncoveanu, care a în eles m ănăstirea, ctitorită de el, înainte cu trei sute de ani, ca un aşezământ călugăresc, de întă rire şi răspândire a credin ei ortodoxe. M ergând pe fir de istorie, ne oprim cu în ele gerea la acel ieromonah Visarion, din secolul al XVIII-lea, care a scris „Despre a treia lege“, cu observa ia că dacă există două legi, e firesc să te întrebi, care din cele două este cea bună, şi cu afir ma ia că cea de a treia lege nu poate fi bună şi desigur nu e bună. Cea de a treia lege, la care 6e referă Stare ul Visarion, este uniatis- mul, ap ă rut în Ardeal. Mergând mai departe pe acelaşi fir al istoriei, facem popas de gând şi la vremea când m ănăstirea lui „Brâncoveanu Constantin, boier vechi şi domn cre ştin“, a fost dărâmată cu tunul, ca centru de rezisten ă ortodoxă, îm potriva -ac iunii de catolicizare a românilor din Ardeal. Din clipa dărâm ării, M ănăstirea lui Vodă-Constantin a dat m ă rturie despre rosturile ei, prin ruinele sale. A venit, însă, şi vremea ca biserica ruinată să poată fi restaurată şi m ănăstirea recti- torită „prin purtarea de grijă a î. P. S. M itropolit Nicolae Bălan, cu jertfa de bunăvo-ie a dreptcredinciosului popor rom ân“. Şi iată-ne acum prăznuitori a trei sute de ani de existen ă a m ănăstirii de la Sâmbăta, de data aceasta m ul um i i cu ceea ce s-a realizat în ultimii zece ani, prin grija şi osteneala I. P. S. A ntonie, m itropolitul de acum al Ardealului. La toate acestea fiindu-ne luarea -aminte, să nu uităm nici pe cei ce „cu osârdie şi cu frică de Dumnezeu au slujit în sfânt locaşul acesta“, ctitorit de sfântul C onstantin B râncoveanu şi rectitorit de Mitropoli ii Nicolae Bălan şi Antonie Plămădeală. TREI OAMENI MARI Când se întâm plă să prezint eu însumi m ănăstirea noastră, pen tru închinători sau vizitatori, cuprind în prezentarea ce o fac şi în ceputurile m ănăstirii, după restaurare, spunând că „această m ănăs tire a început cu trei oam eni m ari; mari, prin înzestrarea lor; mari, prin începuturile lor şi mari, prin activitatea şi rosturile lor. Este vorba de P ărintele A rsenie Boca, de Părintele Nicolae Mladin — » care a fost vrem e de un sfert de secol profesor de Teologie Morală, la şcoala teologică din Sibiu şi apoi M itropolit al A rdealului, — şi de p ă rin tele A rhim andrit Serafim Popescu, preot şi duhovnic al mâ- înăstirii, pe parcursul a cincizeci de ani. Fiecare dintre cei trei oam eni m ari, cu care -a început M ănăstirea Brâncoveanu, după restaurare, a fost m are în felul său, mărimile fiind diferite. O PERSONALITATE PUTERNICA: PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dintre cei trei oameni mari, cu care a început M ănăstirea Brân coveanu, după restaurare, s-a impus aten iei credincioşilor şi s-a îm plântat în conştiin a lor, P ărintele Arsenie Boca. La M ănăstirea de la Sâmbăta, P ărintele Arsenie Boca s-a aşezat în v ara anului 1939. A vea atunci douăzeci şi n-ouă de ani. Era absol vent de teologie de l-a Sibiu şi mai -absolvise şi Şcoala de Arte fru moase (Bele Arte), din Bucureşti, -având şi ceva studii de medicină. Venea la m ănăstire şi după ce petrecuse tre i luni l-a Sfântul M unte Athos, în ascultarea P ărintelui A rhim andrit Antipa Dinescu de la Schitul Sfântul Ipatie. De l-a bun încep-ut, credincioşii -au sim it în P ărintele Arsenie un om deosebit, o personalitate puternică. Cei simpli spuneau despre el că este „un om cu d ar de la D um nezeu“, ia r intelectualii se m i nunau de cultura, perspicacitatea, puterea de sinteză, capacitatea de intui ie, în elepciunea şi sesizarea esen ialului în orice chestiune, de care dădea dovadă. Se m irau m ul i de cuvântul său hotă rât şi de sigu ran a de sine. Când s-a -aşezat la m ănăstire, Părintele Arsenie era diacon. In m ănăstire a fost făcut călugăr şi preot. A avut m are priză la credin cioşi, care îl căutau ca pe un sfânt sau, cel pu in, ca pe un om deo sebit. La Sâmbăta a vie uit până în toam na anului 1948, când, din ascultarea M itropolitului Nicolae Bălain, a m ers la^Mânăsti-rea Prislop, din păr ile Ha egului — m ănăstire ctitorită de sfântul Nicodim de la Tismana, dar devenită între timp m ănăstire greco-catolică şi revenită la O rtodoxie în anul 1948. La m ănăstirea Prislop, P ărintele Arsenie a stat până în prim ăvara anului 1959, când a treb u it să plece de acolo, datorită unor conjunc turi create de autoritatea de stat, statul fiind de concep ie m ateria listă şi devenind prigonitor de călugări. La m ănăstirea de la Sâmbăta, Părintele Arsenie a lucrat cu în treaga lui capacitate de muncă, mai ales ca slujitor, propoveduitor şi îndrum ător de suflete, deci ca duhovnic. Cuvintele lui de_ acum cincizeci de ani sunt încă vii şi lucrătoare în sufletele credincioşilor, care l--au cunoscut, l-au iubit şi l-au stim at. Unii dintre cei ce l-au ascultat pe Părintele, spunând cuvât de înv ă ă tură sau au avut bucuri-a de a fi îndrum a i de el, îl pomenesc cu evlavie şi astăzi şi spun: Părintele Arsenie zăcea că „în m intea strâm bă şi lucrul drept se strâmbă“ şi că „cea mai l-ungă oale este calea care duce de la urechi la inimă“. U-nii dintre tinerii de odinioară îşi aduc aminte că Părintele le spunea că „cine face curte, nu face carte“. în d rep tarul de via ă, „oxigen, glicogen, somn, să - i păstrezi hormonii şi să ai concep ie de via ă creştină“, îl au în vedere m ul i dintre cei ce l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, cel ce zicea şi că „iubirea lui Dumnezeu fa ă de cel mai mare păcătos este mai m are decât iubi rea celui mai ma-re sfânt fa ă de D um nezeu“. Mai ştiu credincioşii şi că, cu referire la omul care -nu-şi recunoaşte greş-ala, Părintele Arsenie spunea: „Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptă it“. Mai in m inte uimii că Părintele Arsenie spunea că „noi avem m intea care discută ou Dumnezeu, în loc să se supună fără discu ie“, precum şi că „m ustrarea învinge, dar nu convinge“. „Să ai în elegere fa ă de neputin a omenească“, este o îndru- 1 mare, pe care P ărintele Arsenie i-a dat-o unui student în teologie şi candidat la preo ie. Prezen a Părintelui Arsenie a fost pentru m ul i un fel de me- ' ment : „Ia am inte la tine însu i“, un prilej de cercetare de sine. Personalitatea fascinantă a P ărintelui Arsenie, din vremea când era 1-a Sâm băta, dar şi de după aceea, o poartă în sufletul lor credin cioşii, care l-au cunoscut şi care îl duc m ai departe, în via a lo-r, vorbind despre el ca despre un om ales de Dumnezeu, ca despre un prooroc al zilelor noastre. Pe astfel de considera ii şi de convingeri se întemeiază şi unele legende, care s-au creat în jurul Părintelui Arsenie. Şi e ştiut că legendele se creează numai în jurul oamenilor deosebi i, numai în jurul m arilor personalită i. Oamenii mari se im pun aten iei celor cu care vin în legătură şi rămân mari şi după ce nai m ai sunt cu noi, ci num ai în noi. Aşa a fost Părintele Arsenie, pentru cei ce l-au cunoscut mai de aproape şi aşa este şi pentru m ul i dintre cei ce ştiu despre el. Pentru m ănăstirea de la Sâm băta, pentru începuturile ed după restaurare, lucrarea Părintelui Arsenie, vreme de nouă ani în cuprinsul ei, a fost un dar de la Dumnezeu, spre folosul celor mul i, oare s-au bucurat de prezen a lui, mai a-les în timpuil războiului şi în anii grei de după război. îl pomenim cu cinstire şi îl păstrăm în iubire cinstitoare, căci îl avem la evlavie. PĂRINTELE NICOLAE MLADIN Cel de al doilea om m are, cu oare s-a început via a la M ănăstirea Brâncoveanu, după restaurare, a fost P ărintele Nicolae Mladin. Şi el s-a aşezat la m ănăstirea de la Sâmbăta, tot în anul 1939, dar n -a stat m ult la m ănăstire deoarece Mitropolitul Nicolae Bălan, ctitorul m ănăstirii, nu era num ai ctitor de m ănăstire, ci şi ctitor de oa meni. Cea de a doua ctitorie a M itropolitului Nicolae Bălan a fost şcoala teologică din Sibiu, p en tru care -a căuta-t şi a găsit oameni po trivi i, ca să fie profesori de teologie. între aceştia a fost şi Părintele Nicolae Mladin, pe care M itropolitul l-a trim is la studii în G erm a nia, cu destina ia de a fi profesor de teologie morală la teologia din Sibiu. Şi aşia a şi fost: căci vrem e de mai bine de un sfert de veac, P ărintele Mladin a ilustrat catedra de teologie morală, spre bucuria celor ce au -avut norocul de a-i fi studen i. Părintele Mladin însă a inut legătura ou m ănăstirea de la Sâm băta, în sensul că mai ales în primii ani de activitate, ca profesor, vacan ele şi le petrecea la mănăstire, unde slujea şi predica. A fost un predicato-r talentat şi dorit de credincioşi, care îl ascultau cu mare plăcere. Mul i dintre credincioşi re in cuvintele lui într-aripate cu cu privire la Maica Domnului. Ca profesor şi apoi şi ca M itropolit, Părintele Nicolae Mladin a fost nelipsit la sărbătorile de hram ale m ănăstirii. Era şi firesc să fie aşa, de vreme ce făcea parte din obştea m ănăstirii noastre în trucât voturile călugăreşti le-a depus în această mânăstire şi tot în m ănăstirea aceasta a fost hirotonit şi ieromonah. Ca redactor al publica iei „Telegraful Rom ân“, a dat m ulte in forma ii despre m ănăstirea din care făcea parte. De asemenea, ca M itropolit al A rdealului, — căci începând din 1967 -a -avut această asculta-re bisericească, — P ărintele Mitropolit Ni colae Mladin s-a îngrijit de m ănăstirea noastră şi a inut mereu legătura cu ea. Părintele Mladin a fost m are mai ales prin profunzimea gândirii lui, prin studiile care au rămas de la el. Cei de la M ănăstirea Brâncoveanu, unde M itropolitul Nicolae Mla din îşi are morm ântul şi unde a fost îngrijit în ultim ii ani ai vie ii sale, îl avem în pomenire, în iubire şi în cinstire. UN OM DE CARE S-AU BUCURAT OAMENII: PĂRINTELE ARHIMANDRIT SERAFIM POPESCU în vara anului 1940, l-a cei doi oam eni m ari, cu care a început via a la m ănăstirea ctitorită de Constantin-Vodă Brâncoveanu şi rectitorită de M itropolitul Nicol-ae Bălan, s-a mai adăugat un om mare: Părintele Serafim Popescu. Părintele Serafim a venit la m ânăstire ca absolvent de teologie din Cernău i. Cu un an înainte de stabilirea lui la Sâmbăta, Părintele Serafim a fost trim is de M itropolitul Nicolae Bălan, la Sfântul Munte Athos, unde a stat în ascultarea Părintelui A-ntip-a Dinescu de la Schitul Sfântul Ipatie, vreme de şase luni. Apoi, un an şco lar, a audiat cursuri de teologie la facultatea de teologie din Atena. Profesorii de teologie de la acea facultate l-au calificat ca „epi- m elis“, adică „sârguincios“. Sârguin a din şcoală, Părintele Sera fim a conitinuat-o şi a vădit-o de-a lungul unei jum ă tă i de secol, în cadrul M ănăstirii Brâncoveanu, unde a fost cel dintâi preot al m ă năstirii şi unde a activat ca preot şi duhovnic până la moarte, în decem brie 1990. Părintele Serafim -a fost m are şi este cunoscut ca mare, prin faptul că a fost un om odihnitor de oameni, un om de care s-au bucurat oamenii. Slujitor la altar şi duhovnic, P ărintele Serafim a fost alinător de suflete. Ne sună şi -acum în urechi cuvintele de în curajare, pentru oamenii m âhni i şi în suferin ă, pe care le spunea: „Lasă că ajută Dumnezeu“ sau „fruntea sus“. Era în elegător fa ă de neputin a omenească şi nu-i împovăra pe oamenii cu canoane gre-le. Cel mai m ult le dădea să citească Psal tirea. Le dădea să citească Psaltirea, pentru că şi el însuşi citea Psal tirea. Când omul nu reuşea să-şi împlinească oainonul dat sau p ra vila pe care şi-a impus-o şi m ă rturisea aceasta, Părintele Sera-fim spunea, cu inima de părinte, pe care o -avea, în chip liniştitor: „Fă ce po i. Fă oe- i ajută Dumnezeu“. Părintele Serafim a fost un om al bucuriei şi un înmu-l itor şi lu cră tor de bucurie. C-ine venea în legătură cu el, se sim ea liniştit şi mul umit. îşi m anifesta adeseori bucuria de a fi îm preună cu credin cioşii, iar pe cei despre care avea im presia că nu duc o via ă îngri jită, îi sfătuia: „Să nu vă certa i cu Dumneze-u“. Pe copii îi întreba: câ i ani ai? şi le cerea să ştie câte o rugăciune pentru fiecare an de via ă; de pildă, la zece ani, să ştie zece rugăciuni. Nu vorbea sen ten ios, -dar avea şi cuvinte de ordine, ca, de pildă: „Să te depă şeşti şi să te dăruieşti“. De la Părintele Serafim ne-au rămas cu vinte ca acestea: „Creştinismul îi via ă, nu-i ghea ă“. El spunea câteodată: „Unii oameni îşi petrec o parte din via ă în aşa fel ca să şi-o facă insuportabilă cealaltă p a rte a vie ii“. R eferitor la Fi- localie, Părintele Serafim a afirm at că „Părintele Stăniloae, p-rin traducerea Filocaliei, -a adus cerul ortodox pe păm ântul rom ânesc“. Mai spunea P ărintele Serafim că „Dumnezeu n-are pe nimeni de pier d u t“. Tot de la el ne-a rămas cuvântul că „Dumnezeu face nenum ă ra i paşi către noi, iar noi trebuie să facem un singur pas către Dum nezeu“. Mai zice-a Părintele: „între eul meu şi eul tău să fie El, Stăpânul meu şi al tău “. De la Sfântul M unte, de la Părinetle An tipa Dinescu, Părintele Serafim a adus cuvântul: „Să te ii de pra vilă, că dacă nu, te îndrăceşti“. Bucuros de oaspe i şi bucuros de comunicare, Părintele Serafim era deschis la suflet, totdeauna gata să spună un cuvânt care să în veselească. Spunea şi glume şi râdea bucuros el însuşi. Ne amintim cu plăcere de spusa Părintelui, că unui cetă ean, care a ajuns la stână, ciobanii i-au oferit balmoş, — un fel de mămăligă cu zăr şi cu unt. Cum acela n-a vrut să primească .spunând că nu-i place, ciobanii au hotă rât: „Hai, ine i-1 doi şi da i-i unu“. Când omul a văzut cât este de bun balmoşul, a zis: „Acum schim ba i-vă: ine i-m ă unu şi da i-m i doi“. Ne mai veselim şi acum, când ne aducem a- minte că zicea Părintele Serafim, aducând la m ănăstire o vorbă din satul lui: „Da-că ar fi făină, precum nu-i slănină, ce mai apă bună de plăcinte!“. Părintele Serafim a fost un om sm erit, un om natural, un om echilibrat, un om fără veleită i, un om cu a-plecare de minte, un om evlavios, un om care a adus bucurie în jurul său, un om de care s-au bucurat oamenii. Aceasta a şi fost, de fapt, m ăre ia Părintelui Serafim. Cum, vrem e de cincizeci de ani a fost preot şi duhovnic la m ănăstirea noastră, P ărintele Serafim şi-a pus pecetea existen ei sale pe sufletele pe care le-a îndrumat. Dumnezeu să-i primească osteneala şi să -ne învrednicească şi pe noi să fim sinceri cum a fost el. Luând am inte la cei trei oameni mari, cu oare a început m ănăs tirea noastră, după restaurare, i-aş compara cu Sfin ii Trei Ierarhi, în privin a cărora erau discu ii şi neîn elegeri, care dintre ei este cel mai mare. Concluzia a fost că fieoare este mare, fără să fie unul „cel maii m are“. Aşa este şi cu cei trei diaconi, cu ca-re a început m ănăstirea noastră, căci la vrem ea aceea, to i cei trei aveau doar hirotonie de diaconi şi slujeau ca diaconi. Fiecare a fost m are, în felul lui. Părintele Arsenie, prin înzestrarea lui de îndrum ător de oamenii, prin calită ile lui de organizator, ne aduce aminte de sfântul Vasile cel Mare. P ărintele Mladin, distinsul profesor de teologie, prin studiile câte au rămas de la el şi prin tot ce a scris, ne aduce aminte de Sfântul Grigorie Teologul. Iar P ărintele Serafim, ca unul care era dătător de nădejde de mântuire, alinător de suferin e mo rale şi pogor âtor, pentru liniştirea oamenilor, ne aduce aminte de sfântul loan Gură de Aur. Să le păstrăm amintirea şi să le urm ăm exemplul. Arhim andritul Teofil Părăian ŞTIRI DIN LUMEA CREŞTINĂ © La sfârşitul lunii iulie a.c., au fost hirotoni i trei noi m itropo- li i p en tru Biserica A lbaniei: î. P. S. M itropolit H ristodulos de K a— ritsas, Ignatie de Berat şi Alexandru de Arghirocastru. Deşi aleşi de 4 ani ei n-au fost recunoscu i decât abia acum de către statul alba nez. Hirotonia noilor m itropoli i a avut loc în Catedrala Patriarhală din Constantinopol de care apar ine spiritual Biserica Albaniei. © Regina a Il-a a Angliei a refuzat catolicilor englezi să oficieze o Liturghie în capela Turnului Londrei în m emoria catolicilor în chişi şi ucişi aici în sec. al XVI-lea. în anii trecu i ei au putut oficia slujbe -religioase în T um ul Lon drei dar nu în capela acestuia ci în celula Sf. loan Fischer, locul unde acesta a fost m artirizat. * © A încetat din via ă, într-un spital din Geneva în vârstă de 75 de and fratele Max T hurian, fost pro testan t convertit la catoli cism şi hirotonit preot romano-catolic. Colaborator apropiat al frate lui Roger Schutz, Max Thurian a însufle it de-a rândul anilor Miş carea Ecumenică şi a scris numeroase lucrări teologice şi pastoral misionare. • Institutul Ecumenic de la Bossey a organizat recent cu prilejul îm plinirii a 10 ani de la tragica dispari ie a teologului grec Nikos Nissiotis, un Simpozion închinat vie ii şi activită ii acestui m-a-re teo log al Ortodoxiei, Simpozion ce s-a bucurat de o largă participare atât din partea teologilor ortodocşi, catolici şi protestan i. * © Sub auspiciile Funda iei PRO ORIENTE din Viana, condusă de profesorul Alfred Stirnemann şi cu binecuvântarea S.S. P atriarh Pavle al Serbiei şi a Cardinalului Kuharitz din Zagreb s-au desfă şurat recent la Viena lucrările unei Comisii Mixte Ortodoxe şi Ro- ma-no-Catolice privind reconcilierea şi buna convie uire a popoarelor din Balcani aflate în disensiuni de m ul i -ani din cauza evenim entelor politice de aici. * © Mai m ult de 30 de fresce valoroase din istorica biserică Sf. Mi hail din Voskopoias, declarată monument istoric, aflată la aprox. 250 km de capitala A lbaniei, Tirana, au fost profanate, unele dintre ele distruse complet de către persoane rămase necunoscute, dar se pare că de origine musulmană, de vreme ce frescele au fost acoperite cu inscrip ii de felul „Alah este m are“. G rupul de fanatici isl-amişti participaseră l-a un sem inar organizat în apropierea m ănăstirii respective sub egida unei organiza ii mu sulmane iraniene. Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a calificat drept „barbar şi provocator“ acest act iar un reprezentant al com unită ii musulmane din A lbania -a oe-rut scuze public pentru aceasta şi a propus restau rarea în întregim e a frescelor d in bugetul com unită ii. * © Pentru prima dată în istoria sa, Academia Teologică din Var şovia are în fruntea ei oa rector un episcop ortodox. E vorba de epis copul Ieremias de Wroclaw, personalitate m arcantă a teologiei orto doxe poloneze. Academia oare cuprinde Facultă i de teologie romano- oatolică, protestantă şi ortodoxă, are înscrişi în acest an 185 de stu den i teologi dintre oare 76 sunt ortodocşi. Arhid. Visarion Dumitru Băl at Cu privire la Judecata din urmă (Urmare din pag. a 2-a) ferici i spre şi mai mult bine. Schimbarea în bine se realizează prin mijloacele harice ale Bise ricii. îndeosebi SL Liturghie şi faptele de m'lostenie săvârşite cu smerenie de urmări, in numele crior adormi i sunt mult folo sitoare /Sf. loan Gură de Aur/. 2. Ziua Judecă ii din urmă este şi o clarificare obştească pentru cei. ce cred şi pentru cei ce nu cred. Ea este şi ziua învierii de obşte. înv erea şi Judecata con feră s°ns înalt speran ei omului spre nemurire, „Aştept învierea mor ilor şi viata veacului ce va să fie“, mărturisim noi cu întrea ga obşte prezentă la Sfânta Li turghie. A doua judecată este generală /M atei, 25, 22/, depLnă şi defi nitivă. Ea apar ine în în'regim e Fiului /loan 5, .22—27/. El are o cunoştm ă desăvârşită despre om /loan 2, 24—25/ şi va iudeca lumea după glasul conştiin ei /M arcu 7, 21—23/ şi al legii fie cărui om /Rom. 2, 14—15/. In fa a Dreptului Judecător, ADE VĂRUL SI VIA A, vom sta ca în fata unui mare examen de adm :- tere în împără ia lui Dumnezeu. Pentru creştini, criteriile de apreciere a vredniciei sau ne vredniciei întru a intra în „împă ră ia Ta'ălui“ sunt cele cuprinse în Sf. Evanghelie /M atei 25, 35— 36/. Verificarea va fi completă şi desăvârşit nepărtinitoare. La Ju decată, adevărul se va vedea şi în influen a cuvintelor şi fapte lor noastre asupra celorlal i, a- tât în rău cât şi în bine. Şi toate urmările ne’ndreptate în Taina Sfintei Spovedanii, vor veni de fa ă pentru noi sau împotriva noastră. 3. Măre ia tabloului Judecă ii din urmă constă în prezen a în gerilor, în participarea sfin ilor, în iubirea lui Dumnezeu şi iubirea omului fa ă de semeni. Fapta milei izvorâtă din iubire este, la judecată, măsura vremii de a- cum. Căci oda*ă cu întrebările privitoare la mărturis:rea Ade vărului, vom fi întreba i şi des pre dovezile iubirii de oameni în Hristos-Domnul: „Flămând am fost şi mi-ati dat să mănânc, în setat am fost şi mi-a i dat să beau ..., bolnav am fost ri m-a i cercetat“ /M atei 25, 35—36/. „Veni i, deci, binecuvânta ii Ta tălui m e u ...“ /M atei 2", 34/. Osânda este exprimată în cu vintele: „Duce i-vă de la mine. . .“ /M atei 25, 41/. Motivul resnin- gerii este lipsa iubirii, nepăsarea fa ă de cri nec ă jt şi încercat. „Căci flămând am fost şi nu mi-a i dat să mănânc: însetat am fost şi nu mi-a i dat să beau; .... bolnav ... şi nu m-a i cercetat“ /M atei 42—43/. Deci două destine eterne şi diametral opuse în lumea de din colo. Unul constă în bucuria ne sfârşită de a fi aproape de Dum nezeu. Altul, într-o via ă de chi nuitoare întristare, ardere, stare greu de suportat. L'psa de preo cupare pentru suferin ele seme nilor, dispre ul fa ă de om, z âr- cenia, sunt atitudini şi sim iri ca re vor arde, fără de sfârşit, pe cei ce le-au purtat. 4. Când, la ce dată va veni Mântuitorul a doua oară? Sunt unii creştini care pretind că pot pătrunde şi tâlcui ceea ce nici îngerii nu pot şi nici sfin ii ieşi i d'n trup. Cu iscoditoare îndrăz neală ei sus in că pot cunoaşte ceea ce este nedescoperit. Ma rele dezlegător al celor şapte pe- ce i /Apoc. cap. 5/, Hristos- Domnul, ne spune că „de ziua şi d« ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer“ /M atei 24, 36/. Sf. Ap. Pavel precizează că „despre ani şi despre v rnmi, nu ave i nevoie să vă scriem căci singuri, şti i bine, că ziua Dom nului vine, ca un fur, noaptea“ /I Tes. 5, 1—2/. „Chiar de s-ar preface diavolii în îngeri şi ar zice: la data d e . .. va veni Hris- tos, să nu crede i“, ne spune Sf. Atanarie cel Mare. N :ci sfârşitul individual nu ne este cunoscut şi nici cel al lumii întreg1'. De ce? Pentru că sfârşi tul via ii fiecăruia are aceeaşi însemnătate, pentru veşnici13, ca şi sfârşitul lumii /Sf. loan GurS de A ur/. De aceea, noi pururea către cele dinainte îndreptându- ne, în toată vremea să ne pre gătim: „Priveghea i, deci, că nu şti i în care zi vine Domnul vos tru “ /M atei 24, 42/. 5. Data sfârşitului veacului a- cestuia depinde şi de mişcările libertă ii omeneşti, de faptele să vârşite de om. Numai D 'm oezeu cunoaşte aceste nvşcări şi, potri vit Descoperirii, cele bune lun gesc ziua om'Tui la mii de ani înaintea lui Dumnezeu, pe când cele rele scurtează mia de ani. De aceea, „data criei de-a doua v eriri a M ânuitorului va cores punde cu mom-mtul în care lumea îşi va fi dezvoltat la maximum posibilită ile sale, alât în bine câf şi în rău “ /P r. Prof. Dr. D. Stăniloae/. 6 . Aceste câteva gânduri vor să constituie şi ele o stăruitoare chemare pentru a vie ui spre răspuns bun în Z ua cea mare a Ji decă ii finale. Dară vrem şi ne străduim şi noi, „S ânta, So borniceasca şi Apostoleasca Bi serică“ ne ajută să vie uim aşa încât să ne învrednicim de che marea M ântuitorului: Ven' i! . .. „Ven' i binecuvânta ii Părin telui meu . . . “ Veni i de lua i cu nuna dreptă ii pentru că a i lup tat lupta cea bună pe p’mânt /II Tim. 4, 7—8 /. Primi i, acum, „cele ce ochiul n-a văzut şi ure chea n-a auzit şi la inima omu lui nu s-au suit“ /I Cor. ,2 9/. parintelearsenie.ro
Nr. 39—40/1996 TELEGRAFUL HOMAN Paß. 3 EVOC Ă R I Mato: „Adevăr grăiesc vouă: oriunde se va pro- povedui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea spre pomenirea ei“ (M atei 26, 13) GÂNDURI DE ÎNCEPUT La M ănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, jude ul Bra şov, s-aiu serbat, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, din anul acesta (1996), trei sute de ani de existen ă a m ănăstirii. Cu acest prilej, s-au adus în conştiin a celor ce au fost de fa ă, ctitorii de odinioară şi cei mai de curând, s-a făcut pomenire de voievodul m artir, Sfântul Constantin Brâncoveanu, de fiii săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi de sfetnicul Ianache, — to i m artiriza i în 15 august 1714, la Constantinopol. P om enit a fost şi cel de al doilea ctitor, care a restaurat m ănăstirea, vrednicul de pomenire M itropolitul Nicolae Bălan, şi s-au făcut referiri la cei ce de curând au întregit mănăstirea, cu incinta actuală din jurul vechii biserici brâncoveneşti. La această sărbătorire, la care au luat parte patru ierarhi, în frunte cu I. P. S. M itropolit A ntonie al A rdealului, — s-a citit mesajul trim is de Prea Fericitul Patriarh Teoctist, precum şi mesajul guvernului României şi cel al Senatului. Au fost de fa ă 0 mul ime de preo i şi diaconi, care au slujit, şi o m are m ul im e de credincioşi. Cei de fa ă au luat am inte la cele ce li s-au spus despre M ănăstirea Brâncoveanu, în eleasă ca un cadru de străduin e, spre desăvârşirea creştină. Prilejul acesta de aniversare a trei sute de ani de existen ă a m ă năstirii de la Sâmbăta ne duce cu gândul ia sfântul Constantin Brâncoveanu, care a în eles m ănăstirea, ctitorită de el, înainte cu trei sute de ani, ca un aşezământ călugăresc, de întă rire şi răspândire a credin ei ortodoxe. M ergând pe fir de istorie, ne oprim cu în ele gerea la acel ieromonah Visarion, din secolul al XVIII-lea, care a scris „Despre a treia lege“, cu observa ia că dacă există două legi, e firesc să te întrebi, care din cele două este cea bună, şi cu afir ma ia că cea de a treia lege nu poate fi bună şi desigur nu e bună. Cea de a treia lege, la care 6e referă Stare ul Visarion, este uniatis- mul, ap ă rut în Ardeal. Mergând mai departe pe acelaşi fir al istoriei, facem popas de gând şi la vremea când m ănăstirea lui „Brâncoveanu Constantin, boier vechi şi domn cre ştin“, a fost dărâmată cu tunul, ca centru de rezisten ă ortodoxă, îm potriva -ac iunii de catolicizare a românilor din Ardeal. Din clipa dărâm ării, M ănăstirea lui Vodă-Constantin a dat m ă rturie despre rosturile ei, prin ruinele sale. A venit, însă, şi vremea ca biserica ruinată să poată fi restaurată şi m ănăstirea recti- torită „prin purtarea de grijă a î. P. S. M itropolit Nicolae Bălan, cu jertfa de bunăvo-ie a dreptcredinciosului popor rom ân“. Şi iată-ne acum prăznuitori a trei sute de ani de existen ă a m ănăstirii de la Sâmbăta, de data aceasta m ul um i i cu ceea ce s-a realizat în ultimii zece ani, prin grija şi osteneala I. P. S. A ntonie, m itropolitul de acum al Ardealului. La toate acestea fiindu-ne luarea -aminte, să nu uităm nici pe cei ce „cu osârdie şi cu frică de Dumnezeu au slujit în sfânt locaşul acesta“, ctitorit de sfântul C onstantin B râncoveanu şi rectitorit de Mitropoli ii Nicolae Bălan şi Antonie Plămădeală. TREI OAMENI MARI Când se întâm plă să prezint eu însumi m ănăstirea noastră, pen tru închinători sau vizitatori, cuprind în prezentarea ce o fac şi în ceputurile m ănăstirii, după restaurare, spunând că „această m ănăs tire a început cu trei oam eni m ari; mari, prin înzestrarea lor; mari, prin începuturile lor şi mari, prin activitatea şi rosturile lor. Este vorba de P ărintele A rsenie Boca, de Părintele Nicolae Mladin — » care a fost vrem e de un sfert de secol profesor de Teologie Morală, la şcoala teologică din Sibiu şi apoi M itropolit al A rdealului, — şi de p ă rin tele A rhim andrit Serafim Popescu, preot şi duhovnic al mâ- înăstirii, pe parcursul a cincizeci de ani. Fiecare dintre cei trei oam eni m ari, cu care -a început M ănăstirea Brâncoveanu, după restaurare, a fost m are în felul său, mărimile fiind diferite. O PERSONALITATE PUTERNICA: PĂRINTELE ARSENIE BOCA Dintre cei trei oameni mari, cu care a început M ănăstirea Brân coveanu, după restaurare, s-a impus aten iei credincioşilor şi s-a îm plântat în conştiin a lor, P ărintele Arsenie Boca. La M ănăstirea de la Sâmbăta, P ărintele Arsenie Boca s-a aşezat în v ara anului 1939. A vea atunci douăzeci şi n-ouă de ani. Era absol vent de teologie de l-a Sibiu şi mai -absolvise şi Şcoala de Arte fru moase (Bele Arte), din Bucureşti, -având şi ceva studii de medicină. Venea la m ănăstire şi după ce petrecuse tre i luni l-a Sfântul M unte Athos, în ascultarea P ărintelui A rhim andrit Antipa Dinescu de la Schitul Sfântul Ipatie. De l-a bun încep-ut, credincioşii -au sim it în P ărintele Arsenie un om deosebit, o personalitate puternică. Cei simpli spuneau despre el că este „un om cu d ar de la D um nezeu“, ia r intelectualii se m i nunau de cultura, perspicacitatea, puterea de sinteză, capacitatea de intui ie, în elepciunea şi sesizarea esen ialului în orice chestiune, de care dădea dovadă. Se m irau m ul i de cuvântul său hotă rât şi de sigu ran a de sine. Când s-a -aşezat la m ănăstire, Părintele Arsenie era diacon. In m ănăstire a fost făcut călugăr şi preot. A avut m are priză la credin cioşi, care îl căutau ca pe un sfânt sau, cel pu in, ca pe un om deo sebit. La Sâmbăta a vie uit până în toam na anului 1948, când, din ascultarea M itropolitului Nicolae Bălain, a m ers la^Mânăsti-rea Prislop, din păr ile Ha egului — m ănăstire ctitorită de sfântul Nicodim de la Tismana, dar devenită între timp m ănăstire greco-catolică şi revenită la O rtodoxie în anul 1948. La m ănăstirea Prislop, P ărintele Arsenie a stat până în prim ăvara anului 1959, când a treb u it să plece de acolo, datorită unor conjunc turi create de autoritatea de stat, statul fiind de concep ie m ateria listă şi devenind prigonitor de călugări. La m ănăstirea de la Sâmbăta, Părintele Arsenie a lucrat cu în treaga lui capacitate de muncă, mai ales ca slujitor, propoveduitor şi îndrum ător de suflete, deci ca duhovnic. Cuvintele lui de_ acum cincizeci de ani sunt încă vii şi lucrătoare în sufletele credincioşilor, care l--au cunoscut, l-au iubit şi l-au stim at. Unii dintre cei ce l-au ascultat pe Părintele, spunând cuvât de înv ă ă tură sau au avut bucuri-a de a fi îndrum a i de el, îl pomenesc cu evlavie şi astăzi şi spun: Părintele Arsenie zăcea că „în m intea strâm bă şi lucrul drept se strâmbă“ şi că „cea mai l-ungă oale este calea care duce de la urechi la inimă“. U-nii dintre tinerii de odinioară îşi aduc aminte că Părintele le spunea că „cine face curte, nu face carte“. în d rep tarul de via ă, „oxigen, glicogen, somn, să - i păstrezi hormonii şi să ai concep ie de via ă creştină“, îl au în vedere m ul i dintre cei ce l-au cunoscut pe Părintele Arsenie, cel ce zicea şi că „iubirea lui Dumnezeu fa ă de cel mai mare păcătos este mai m are decât iubi rea celui mai ma-re sfânt fa ă de D um nezeu“. Mai ştiu credincioşii şi că, cu referire la omul care -nu-şi recunoaşte greş-ala, Părintele Arsenie spunea: „Bobul lui de grâu se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu nedreptă it“. Mai in m inte uimii că Părintele Arsenie spunea că „noi avem m intea care discută ou Dumnezeu, în loc să se supună fără discu ie“, precum şi că „m ustrarea învinge, dar nu convinge“. „Să ai în elegere fa ă de neputin a omenească“, este o îndru- 1 mare, pe care P ărintele Arsenie i-a dat-o unui student în teologie şi candidat la preo ie. Prezen a Părintelui Arsenie a fost pentru m ul i un fel de me- ' ment : „Ia am inte la tine însu i“, un prilej de cercetare de sine. Personalitatea fascinantă a P ărintelui Arsenie, din vremea când era 1-a Sâm băta, dar şi de după aceea, o poartă în sufletul lor credin cioşii, care l-au cunoscut şi care îl duc m ai departe, în via a lo-r, vorbind despre el ca despre un om ales de Dumnezeu, ca despre un prooroc al zilelor noastre. Pe astfel de considera ii şi de convingeri se întemeiază şi unele legende, care s-au creat în jurul Părintelui Arsenie. Şi e ştiut că legendele se creează numai în jurul oamenilor deosebi i, numai în jurul m arilor personalită i. Oamenii mari se im pun aten iei celor cu care vin în legătură şi rămân mari şi după ce nai m ai sunt cu noi, ci num ai în noi. Aşa a fost Părintele Arsenie, pentru cei ce l-au cunoscut mai de aproape şi aşa este şi pentru m ul i dintre cei ce ştiu despre el. Pentru m ănăstirea de la Sâm băta, pentru începuturile ed după restaurare, lucrarea Părintelui Arsenie, vreme de nouă ani în cuprinsul ei, a fost un dar de la Dumnezeu, spre folosul celor mul i, oare s-au bucurat de prezen a lui, mai a-les în timpuil războiului şi în anii grei de după război. îl pomenim cu cinstire şi îl păstrăm în iubire cinstitoare, căci îl avem la evlavie. PĂRINTELE NICOLAE MLADIN Cel de al doilea om m are, cu oare s-a început via a la M ănăstirea Brâncoveanu, după restaurare, a fost P ărintele Nicolae Mladin. Şi el s-a aşezat la m ănăstirea de la Sâmbăta, tot în anul 1939, dar n -a stat m ult la m ănăstire deoarece Mitropolitul Nicolae Bălan, ctitorul m ănăstirii, nu era num ai ctitor de m ănăstire, ci şi ctitor de oa meni. Cea de a doua ctitorie a M itropolitului Nicolae Bălan a fost şcoala teologică din Sibiu, p en tru care -a căuta-t şi a găsit oameni po trivi i, ca să fie profesori de teologie. între aceştia a fost şi Părintele Nicolae Mladin, pe care M itropolitul l-a trim is la studii în G erm a nia, cu destina ia de a fi profesor de teologie morală la teologia din Sibiu. Şi aşia a şi fost: căci vrem e de mai bine de un sfert de veac, P ărintele Mladin a ilustrat catedra de teologie morală, spre bucuria celor ce au -avut norocul de a-i fi studen i. Părintele Mladin însă a inut legătura ou m ănăstirea de la Sâm băta, în sensul că mai ales în primii ani de activitate, ca profesor, vacan ele şi le petrecea la mănăstire, unde slujea şi predica. A fost un predicato-r talentat şi dorit de credincioşi, care îl ascultau cu mare plăcere. Mul i dintre credincioşi re in cuvintele lui într-aripate cu cu privire la Maica Domnului. Ca profesor şi apoi şi ca M itropolit, Părintele Nicolae Mladin a fost nelipsit la sărbătorile de hram ale m ănăstirii. Era şi firesc să fie aşa, de vreme ce făcea parte din obştea m ănăstirii noastre în trucât voturile călugăreşti le-a depus în această mânăstire şi tot în m ănăstirea aceasta a fost hirotonit şi ieromonah. Ca redactor al publica iei „Telegraful Rom ân“, a dat m ulte in forma ii despre m ănăstirea din care făcea parte. De asemenea, ca M itropolit al A rdealului, — căci începând din 1967 -a -avut această asculta-re bisericească, — P ărintele Mitropolit Ni colae Mladin s-a îngrijit de m ănăstirea noastră şi a inut mereu legătura cu ea. Părintele Mladin a fost m are mai ales prin profunzimea gândirii lui, prin studiile care au rămas de la el. Cei de la M ănăstirea Brâncoveanu, unde M itropolitul Nicolae Mla din îşi are morm ântul şi unde a fost îngrijit în ultim ii ani ai vie ii sale, îl avem în pomenire, în iubire şi în cinstire. UN OM DE CARE S-AU BUCURAT OAMENII: PĂRINTELE ARHIMANDRIT SERAFIM POPESCU în vara anului 1940, l-a cei doi oam eni m ari, cu care a început via a la m ănăstirea ctitorită de Constantin-Vodă Brâncoveanu şi rectitorită de M itropolitul Nicol-ae Bălan, s-a mai adăugat un om mare: Părintele Serafim Popescu. Părintele Serafim a venit la m ânăstire ca absolvent de teologie din Cernău i. Cu un an înainte de stabilirea lui la Sâmbăta, Părintele Serafim a fost trim is de M itropolitul Nicolae Bălan, la Sfântul Munte Athos, unde a stat în ascultarea Părintelui A-ntip-a Dinescu de la Schitul Sfântul Ipatie, vreme de şase luni. Apoi, un an şco lar, a audiat cursuri de teologie la facultatea de teologie din Atena. Profesorii de teologie de la acea facultate l-au calificat ca „epi- m elis“, adică „sârguincios“. Sârguin a din şcoală, Părintele Sera fim a conitinuat-o şi a vădit-o de-a lungul unei jum ă tă i de secol, în cadrul M ănăstirii Brâncoveanu, unde a fost cel dintâi preot al m ă năstirii şi unde a activat ca preot şi duhovnic până la moarte, în decem brie 1990. Părintele Serafim -a fost m are şi este cunoscut ca mare, prin faptul că a fost un om odihnitor de oameni, un om de care s-au bucurat oamenii. Slujitor la altar şi duhovnic, P ărintele Serafim a fost alinător de suflete. Ne sună şi -acum în urechi cuvintele de în curajare, pentru oamenii m âhni i şi în suferin ă, pe care le spunea: „Lasă că ajută Dumnezeu“ sau „fruntea sus“. Era în elegător fa ă de neputin a omenească şi nu-i împovăra pe oamenii cu canoane gre-le. Cel mai m ult le dădea să citească Psal tirea. Le dădea să citească Psaltirea, pentru că şi el însuşi citea Psal tirea. Când omul nu reuşea să-şi împlinească oainonul dat sau p ra vila pe care şi-a impus-o şi m ă rturisea aceasta, Părintele Sera-fim spunea, cu inima de părinte, pe care o -avea, în chip liniştitor: „Fă ce po i. Fă oe- i ajută Dumnezeu“. Părintele Serafim a fost un om al bucuriei şi un înmu-l itor şi lu cră tor de bucurie. C-ine venea în legătură cu el, se sim ea liniştit şi mul umit. îşi m anifesta adeseori bucuria de a fi îm preună cu credin cioşii, iar pe cei despre care avea im presia că nu duc o via ă îngri jită, îi sfătuia: „Să nu vă certa i cu Dumneze-u“. Pe copii îi întreba: câ i ani ai? şi le cerea să ştie câte o rugăciune pentru fiecare an de via ă; de pildă, la zece ani, să ştie zece rugăciuni. Nu vorbea sen ten ios, -dar avea şi cuvinte de ordine, ca, de pildă: „Să te depă şeşti şi să te dăruieşti“. De la Părintele Serafim ne-au rămas cu vinte ca acestea: „Creştinismul îi via ă, nu-i ghea ă“. El spunea câteodată: „Unii oameni îşi petrec o parte din via ă în aşa fel ca să şi-o facă insuportabilă cealaltă p a rte a vie ii“. R eferitor la Fi- localie, Părintele Serafim a afirm at că „Părintele Stăniloae, p-rin traducerea Filocaliei, -a adus cerul ortodox pe păm ântul rom ânesc“. Mai spunea P ărintele Serafim că „Dumnezeu n-are pe nimeni de pier d u t“. Tot de la el ne-a rămas cuvântul că „Dumnezeu face nenum ă ra i paşi către noi, iar noi trebuie să facem un singur pas către Dum nezeu“. Mai zice-a Părintele: „între eul meu şi eul tău să fie El, Stăpânul meu şi al tău “. De la Sfântul M unte, de la Părinetle An tipa Dinescu, Părintele Serafim a adus cuvântul: „Să te ii de pra vilă, că dacă nu, te îndrăceşti“. Bucuros de oaspe i şi bucuros de comunicare, Părintele Serafim era deschis la suflet, totdeauna gata să spună un cuvânt care să în veselească. Spunea şi glume şi râdea bucuros el însuşi. Ne amintim cu plăcere de spusa Părintelui, că unui cetă ean, care a ajuns la stână, ciobanii i-au oferit balmoş, — un fel de mămăligă cu zăr şi cu unt. Cum acela n-a vrut să primească .spunând că nu-i place, ciobanii au hotă rât: „Hai, ine i-1 doi şi da i-i unu“. Când omul a văzut cât este de bun balmoşul, a zis: „Acum schim ba i-vă: ine i-m ă unu şi da i-m i doi“. Ne mai veselim şi acum, când ne aducem a- minte că zicea Părintele Serafim, aducând la m ănăstire o vorbă din satul lui: „Da-că ar fi făină, precum nu-i slănină, ce mai apă bună de plăcinte!“. Părintele Serafim a fost un om sm erit, un om natural, un om echilibrat, un om fără veleită i, un om cu a-plecare de minte, un om evlavios, un om care a adus bucurie în jurul său, un om de care s-au bucurat oamenii. Aceasta a şi fost, de fapt, m ăre ia Părintelui Serafim. Cum, vrem e de cincizeci de ani a fost preot şi duhovnic la m ănăstirea noastră, P ărintele Serafim şi-a pus pecetea existen ei sale pe sufletele pe care le-a îndrumat. Dumnezeu să-i primească osteneala şi să -ne învrednicească şi pe noi să fim sinceri cum a fost el. Luând am inte la cei trei oameni mari, cu oare a început m ănăs tirea noastră, după restaurare, i-aş compara cu Sfin ii Trei Ierarhi, în privin a cărora erau discu ii şi neîn elegeri, care dintre ei este cel mai mare. Concluzia a fost că fieoare este mare, fără să fie unul „cel maii m are“. Aşa este şi cu cei trei diaconi, cu ca-re a început m ănăstirea noastră, căci la vrem ea aceea, to i cei trei aveau doar hirotonie de diaconi şi slujeau ca diaconi. Fiecare a fost m are, în felul lui. Părintele Arsenie, prin înzestrarea lui de îndrum ător de oamenii, prin calită ile lui de organizator, ne aduce aminte de sfântul Vasile cel Mare. P ărintele Mladin, distinsul profesor de teologie, prin studiile câte au rămas de la el şi prin tot ce a scris, ne aduce aminte de Sfântul Grigorie Teologul. Iar P ărintele Serafim, ca unul care era dătător de nădejde de mântuire, alinător de suferin e mo rale şi pogor âtor, pentru liniştirea oamenilor, ne aduce aminte de sfântul loan Gură de Aur. Să le păstrăm amintirea şi să le urm ăm exemplul. Arhim andritul Teofil Părăian ŞTIRI DIN LUMEA CREŞTINĂ © La sfârşitul lunii iulie a.c., au fost hirotoni i trei noi m itropo- li i p en tru Biserica A lbaniei: î. P. S. M itropolit H ristodulos de K a— ritsas, Ignatie de Berat şi Alexandru de Arghirocastru. Deşi aleşi de 4 ani ei n-au fost recunoscu i decât abia acum de către statul alba nez. Hirotonia noilor m itropoli i a avut loc în Catedrala Patriarhală din Constantinopol de care apar ine spiritual Biserica Albaniei. © Regina a Il-a a Angliei a refuzat catolicilor englezi să oficieze o Liturghie în capela Turnului Londrei în m emoria catolicilor în chişi şi ucişi aici în sec. al XVI-lea. în anii trecu i ei au putut oficia slujbe -religioase în T um ul Lon drei dar nu în capela acestuia ci în celula Sf. loan Fischer, locul unde acesta a fost m artirizat. * © A încetat din via ă, într-un spital din Geneva în vârstă de 75 de and fratele Max T hurian, fost pro testan t convertit la catoli cism şi hirotonit preot romano-catolic. Colaborator apropiat al frate lui Roger Schutz, Max Thurian a însufle it de-a rândul anilor Miş carea Ecumenică şi a scris numeroase lucrări teologice şi pastoral misionare. • Institutul Ecumenic de la Bossey a organizat recent cu prilejul îm plinirii a 10 ani de la tragica dispari ie a teologului grec Nikos Nissiotis, un Simpozion închinat vie ii şi activită ii acestui m-a-re teo log al Ortodoxiei, Simpozion ce s-a bucurat de o largă participare atât din partea teologilor ortodocşi, catolici şi protestan i. * © Sub auspiciile Funda iei PRO ORIENTE din Viana, condusă de profesorul Alfred Stirnemann şi cu binecuvântarea S.S. P atriarh Pavle al Serbiei şi a Cardinalului Kuharitz din Zagreb s-au desfă şurat recent la Viena lucrările unei Comisii Mixte Ortodoxe şi Ro- ma-no-Catolice privind reconcilierea şi buna convie uire a popoarelor din Balcani aflate în disensiuni de m ul i -ani din cauza evenim entelor politice de aici. * © Mai m ult de 30 de fresce valoroase din istorica biserică Sf. Mi hail din Voskopoias, declarată monument istoric, aflată la aprox. 250 km de capitala A lbaniei, Tirana, au fost profanate, unele dintre ele distruse complet de către persoane rămase necunoscute, dar se pare că de origine musulmană, de vreme ce frescele au fost acoperite cu inscrip ii de felul „Alah este m are“. G rupul de fanatici isl-amişti participaseră l-a un sem inar organizat în apropierea m ănăstirii respective sub egida unei organiza ii mu sulmane iraniene. Arhiepiscopul Anastasios al Albaniei a calificat drept „barbar şi provocator“ acest act iar un reprezentant al com unită ii musulmane din A lbania -a oe-rut scuze public pentru aceasta şi a propus restau rarea în întregim e a frescelor d in bugetul com unită ii. * © Pentru prima dată în istoria sa, Academia Teologică din Var şovia are în fruntea ei oa rector un episcop ortodox. E vorba de epis copul Ieremias de Wroclaw, personalitate m arcantă a teologiei orto doxe poloneze. Academia oare cuprinde Facultă i de teologie romano- oatolică, protestantă şi ortodoxă, are înscrişi în acest an 185 de stu den i teologi dintre oare 76 sunt ortodocşi. Arhid. Visarion Dumitru Băl at Cu privire la Judecata din urmă (Urmare din pag. a 2-a) ferici i spre şi mai mult bine. Schimbarea în bine se realizează prin mijloacele harice ale Bise ricii. îndeosebi SL Liturghie şi faptele de m'lostenie săvârşite cu smerenie de urmări, in numele crior adormi i sunt mult folo sitoare /Sf. loan Gură de Aur/. 2. Ziua Judecă ii din urmă este şi o clarificare obştească pentru cei. ce cred şi pentru cei ce nu cred. Ea este şi ziua învierii de obşte. înv erea şi Judecata con feră s°ns înalt speran ei omului spre nemurire, „Aştept învierea mor ilor şi viata veacului ce va să fie“, mărturisim noi cu întrea ga obşte prezentă la Sfânta Li turghie. A doua judecată este generală /M atei, 25, 22/, depLnă şi defi nitivă. Ea apar ine în în'regim e Fiului /loan 5, .22—27/. El are o cunoştm ă desăvârşită despre om /loan 2, 24—25/ şi va iudeca lumea după glasul conştiin ei /M arcu 7, 21—23/ şi al legii fie cărui om /Rom. 2, 14—15/. In fa a Dreptului Judecător, ADE VĂRUL SI VIA A, vom sta ca în fata unui mare examen de adm :- tere în împără ia lui Dumnezeu. Pentru creştini, criteriile de apreciere a vredniciei sau ne vredniciei întru a intra în „împă ră ia Ta'ălui“ sunt cele cuprinse în Sf. Evanghelie /M atei 25, 35— 36/. Verificarea va fi completă şi desăvârşit nepărtinitoare. La Ju decată, adevărul se va vedea şi în influen a cuvintelor şi fapte lor noastre asupra celorlal i, a- tât în rău cât şi în bine. Şi toate urmările ne’ndreptate în Taina Sfintei Spovedanii, vor veni de fa ă pentru noi sau împotriva noastră. 3. Măre ia tabloului Judecă ii din urmă constă în prezen a în gerilor, în participarea sfin ilor, în iubirea lui Dumnezeu şi iubirea omului fa ă de semeni. Fapta milei izvorâtă din iubire este, la judecată, măsura vremii de a- cum. Căci oda*ă cu întrebările privitoare la mărturis:rea Ade vărului, vom fi întreba i şi des pre dovezile iubirii de oameni în Hristos-Domnul: „Flămând am fost şi mi-ati dat să mănânc, în setat am fost şi mi-a i dat să beau ..., bolnav am fost ri m-a i cercetat“ /M atei 25, 35—36/. „Veni i, deci, binecuvânta ii Ta tălui m e u ...“ /M atei 2", 34/. Osânda este exprimată în cu vintele: „Duce i-vă de la mine. . .“ /M atei 25, 41/. Motivul resnin- gerii este lipsa iubirii, nepăsarea fa ă de cri nec ă jt şi încercat. „Căci flămând am fost şi nu mi-a i dat să mănânc: însetat am fost şi nu mi-a i dat să beau; .... bolnav ... şi nu m-a i cercetat“ /M atei 42—43/. Deci două destine eterne şi diametral opuse în lumea de din colo. Unul constă în bucuria ne sfârşită de a fi aproape de Dum nezeu. Altul, într-o via ă de chi nuitoare întristare, ardere, stare greu de suportat. L'psa de preo cupare pentru suferin ele seme nilor, dispre ul fa ă de om, z âr- cenia, sunt atitudini şi sim iri ca re vor arde, fără de sfârşit, pe cei ce le-au purtat. 4. Când, la ce dată va veni Mântuitorul a doua oară? Sunt unii creştini care pretind că pot pătrunde şi tâlcui ceea ce nici îngerii nu pot şi nici sfin ii ieşi i d'n trup. Cu iscoditoare îndrăz neală ei sus in că pot cunoaşte ceea ce este nedescoperit. Ma rele dezlegător al celor şapte pe- ce i /Apoc. cap. 5/, Hristos- Domnul, ne spune că „de ziua şi d« ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer“ /M atei 24, 36/. Sf. Ap. Pavel precizează că „despre ani şi despre v rnmi, nu ave i nevoie să vă scriem căci singuri, şti i bine, că ziua Dom nului vine, ca un fur, noaptea“ /I Tes. 5, 1—2/. „Chiar de s-ar preface diavolii în îngeri şi ar zice: la data d e . .. va veni Hris- tos, să nu crede i“, ne spune Sf. Atanarie cel Mare. N :ci sfârşitul individual nu ne este cunoscut şi nici cel al lumii întreg1'. De ce? Pentru că sfârşi tul via ii fiecăruia are aceeaşi însemnătate, pentru veşnici13, ca şi sfârşitul lumii /Sf. loan GurS de A ur/. De aceea, noi pururea către cele dinainte îndreptându- ne, în toată vremea să ne pre gătim: „Priveghea i, deci, că nu şti i în care zi vine Domnul vos tru “ /M atei 24, 42/. 5. Data sfârşitului veacului a- cestuia depinde şi de mişcările libertă ii omeneşti, de faptele să vârşite de om. Numai D 'm oezeu cunoaşte aceste nvşcări şi, potri vit Descoperirii, cele bune lun gesc ziua om'Tui la mii de ani înaintea lui Dumnezeu, pe când cele rele scurtează mia de ani. De aceea, „data criei de-a doua v eriri a M ânuitorului va cores punde cu mom-mtul în care lumea îşi va fi dezvoltat la maximum posibilită ile sale, alât în bine câf şi în rău “ /P r. Prof. Dr. D. Stăniloae/. 6 . Aceste câteva gânduri vor să constituie şi ele o stăruitoare chemare pentru a vie ui spre răspuns bun în Z ua cea mare a Ji decă ii finale. Dară vrem şi ne străduim şi noi, „S ânta, So borniceasca şi Apostoleasca Bi serică“ ne ajută să vie uim aşa încât să ne învrednicim de che marea M ântuitorului: Ven' i! . .. „Ven' i binecuvânta ii Părin telui meu . . . “ Veni i de lua i cu nuna dreptă ii pentru că a i lup tat lupta cea bună pe p’mânt /II Tim. 4, 7—8 /. Primi i, acum, „cele ce ochiul n-a văzut şi ure chea n-a auzit şi la inima omu lui nu s-au suit“ /I Cor. ,2 9/. parintelearsenie.ro