Tiêu đề suport de curs Farmac CUCTA D..pdf ✅

3 CUVÂNT INTRODUCTIV A elabora astăzi un suport de curs la disciplina farmacologie înseamnă a presta munca atribuită în mitologia greacă lui Sisif. Fiind condamnat să urce un bolovan imens de piatră până în vârful dealului, acest personaj simbolic, ajuns la câţiva paşi de ţintă, scăpa bolovanul care se rostogolea din nou în vale. Şi toată munca trebuia reluată de la început, de zeci şi zeci de ori, fără a se putea termina vreodată. Un asemenea scenariu poate fi extrapolat în zilele noastre, la lucrarea din domeniul pe care l-am abordat. Pentru că atât de rapide şi de mari sunt progresele în domeniul ştiinţei medicamentului, încât abia am terminat un capitol şi aflăm că deja a apărut o nouă grupă sau o nouă generaţie de medicamente, s-a sintetizat un nou produs care a şi ajuns pe piaţa farmaceutică, s-au descoperit noi proprietăţi ale unor substanţe, s-au descris unele reacţii adverse necunoscute până în prezent. Am conceput acest suport de curs la farmacologie conform curiculei în vigoare pentru învăţământul profesional tehnic postsecundar, pentru asistenţi medicali, căutând să-i dau o orientare practică şi pragmatică. Lucrarea este structurată pe trei secţiuni, prevăzute ca module în planul de învăţământ: 1. RECEPTURA GENERALĂ 2. FARMACOLOGIE GENERALĂ 3. FARMACOLOGIE SPECIALĂ Ce totuși trebuie să cunoască un elev din cursul de Farmacologie? Mai întâi de toate – înțelegerea și cunoașterea structurii disciplinei și clasificării contemporane (destul de voluminoasă și complicată) a remediilor medicamentoase, caracterul și mecanismul de acțiune a fiecărei grupe de preparate, cele mai importante indicații și contraindicații a grupei respective, efectele adverse tipice și modul de administrare. Anume caracteristica farmacologică pe grupe de medicamente cât și selectarea conștientizată a preparatului din grupa sau subgrupa respectivă, devine o necesitate importantă pentru soluționarea concretă a problemelor din farmacoterapie. O deosebita atenție elevii trebuie să acorde secțiunii II, unde se relatează legitățile generale de interacțiune a organismului cu medicamentul. Aceasta facilitează înțelegerea și asimilarea farmacologiei speciale, excluzând necesitatea explicării de mai multe ori a unor și aceleași noțiuni, principii, probleme. Asfel, cunoașterea și consolidarea în memorie a structurii și logicii disciplinei – prioritatea de bază a cunoștințelor temeinice și de lungă durată din farmacologie. Dorind ca suportul să fie cât mai util viitorilor asistenţi medicali, am acordat spaţiu moderat la strictul necesar – părţii generale, în schimb, am considerat importante pentru activitatea personalului medico-sanitar şi am dat o mai mare dezvoltare – în limitele planului de învăţământ – indicaţiilor de utilizare, contraindicaţiilor, căilor de administrare şi reacţiilor adverse, care uneori pun sănătatea şi chiar viaţa bolnavului în pericol. Deci, fără a omite noţiunile de bază ale acestei dificile, dar frumoase ramuri a ştiinţelor medicale, am pus mai mult accentul pe ceea ce asistenții medicali vor întâlni în munca lor în legătură cu medicamentele, decât pe formarea unei viziuni teoretice largi, dar mai puţin aplicative. Din acest motiv, secţiunea FARMACOLOGIE SPECIALĂ ocupă cea mai mare parte a volumului.
4 RECEPTURA GENERALĂ CAPITOLUL I INTRODUCERE ÎN FARMACOLOGIE FORMELE MEDICAMENTOASE Farmacologia este ştiinţa despre acțiunea medicamentelor asupra organismelor vii, care studiază diferite aspecte legate de medicament, precum: originea, compoziţia, proprietăţile fizico-chimice, traseul substanţelor medicamentoase (S.M.) de la ingerare până la eliminare, efectele farmacodinamice, indicaţii, reacţii adverse, contraindicaţii. Etimologic, cuvântul farmacologie derivă de la cuvintele din limba greacă: -pharmacon = medicament, leac, remediu, -logos = ştiinţă, învăţătură. În fond, farmacologia studiază preparatele medicamentoase utilizate în tratamentul și profilaxia diferitor maladii și stări patologice. Fiind o știinţă medico-biologică, este strâns legată cu diferite domenii ale medicinii experimentale și practice. Datorită creării unui asortiment mare de preparate eficiente, farmacoterapia a devenit o metodă universală de tratament al majorităţii maladiilor. O răspîndire largă în medicină au obţinut medicamentele cu acţiune asupra sistemului nervos central (S.N.C.) și sistemului nervos periferic (S.N.P.), care măresc și micşorează tensiunea arterială (T.A.), care stimulează activitatea cardiacă și respiratorie, care reglează hematopoeza. Un rol important îl joacă remediile antimicrobiene și antiparazitare utilizate în tratamentul și profilaxia bolilor infecțioase. Progresul farmacologiei stă la baza dezvoltării disciplinelor clinice (de ex. apariţia anestezicelor generale, a contribuit la succesele chirurgiei, descoperirile psihotropelor, a pus începutul unei noi etape în dezvoltarea psihiatriei). Farmacologia cuprinde mai multe ramuri care studiază diferite aspecte, acestea fiind enumerate mai jos. Farmacocinetica se ocupă cu mişcarea (cinetica) medicamentelor în organism, adică absorbţia, transportul, trecerea prin membrane, distribuirea în diferite ţesuturi şi organe, biotransformarea (metabolizarea), precum și eliminarea medicamentelor. Farmacodinamia studiază acţiunea medicamentelor asupra diferitelor ţesuturi şi organe, interacţiunea lor cu receptorii specifici; determinând locul şi mecanismul acţiunii; cu alte cuvinte studiază efectele produse de medicamente în organism. Farmacognozia studiază originea, proprietăţile fizico-chimice şi prepararea medicamentelor de origine vegetală, animală sau minerală. Este o ramură deosebit de importantă pentru industria farmaceutică. Farmacografia (receptura) precizează formele de prezentare a medicamentelor, stabileşte regulile şi modalităţile de prescriere a acestora. Cronofarmacologia studiază modul în care momentul administrării din zi poate influenţa efectul farmacodinamic. Farmacoterapia are drept obiect folosirea medicamentelor în practică, la patul bolnavului; stabilește regulile, dozele și etapele recomandărilor terapeutice în funcție de afecțiunea bolnavului. Farmacotoxicologia se ocupă de reacţiile adverse (efectele secundare nedorite) ale medicamentelor, precum și de intoxicaţiile medicamentoase datorită intoleranței individuale sau supradozării.
5 Farmacovigilența este domeniul şi activitatea prin care reacțiile adverse și efectele toxice ale medicamentelor sunt studiate și făcute cunoscute, împreună cu mijloacele de prevenire și de tratare a lor. Toxicologia este ştiinţa care studiază substanțele otrăvitoare, simptomatologia diferitelor intoxicaţii şi mijloacele de combatere a lor (inclusiv antidoturile). Are legături cu medicina legală şi criminalistica. Sursele obținerii remediilor medicamentoase sunt diverse și numeroase. Preparatele medicamentoase se obţin din materie primă medicamentoasă, care poate fi:  De origine vegetală (plante medicinale) din diferite specii de degețel se obţin glicozidele cardiace; din unele plante se obţin unii alcaloizi precum morfina, codeina, opiul.  De origine animală (organele și țesuturile bovinelor, porcinelor) – hormonii, fermenții digestivi.  De origine microbiană (produsele activității vitale a unor specii de bacterii și ciuperci) – antibioticele.  De origine minerală (pulberi și ape minerale) – macroelemente (Na, Ca, K, Mg) și microelemente (Mn, Fe, Br, Zn, Cu, Se,Mo) sub formă de săruri.  De origine sintetică (compuşi chimici) – se obțin în rezultatul reacțiilor chimice organice și neorganice. Metodele obţinerii medicamentelor:  Sinteza chimică – cea mai răspândită actualmente:  Sinteza orientată  Calea empirică (screening – descoperiri întâmplătoare);  Obținerea preparatelor din materie primă medicamentoasă și izolarea substanţelor individuale de origine vegetală, animală);  Izolarea substanţelor medicamentoase produse de fungi și bacterii;  Ingineria genică – se obţin substanţe de origine biologică complexă (insulina, interferoni). Receptura generală Receptura generală studiază formele farmaceutice, dozele, modul de administrare, cât şi modalităţile de prescriere şi respectiv eliberare a medicamentelor din farmacie. Reţeta este un document în scris, medico-legal, prin care medicul se adresează către farmacist pentru a-l informa despre eliberarea medicamentelor într-o anumită formă medicamentoasă și doză, cu indicarea modului de administrare. Fiind un document medico-legal și financiar, reţeta trebuie scrisă citeţ, fără greşeli, cu pix sau stilou. În conformitate cu ordinul Ministerului Sănătății al Republicii Moldova în vigoare, cu privire la modul de prescriere și eliberare a medicamentelor, se instituie trei tipuri de formulare de reţetă: N1 – petru prescrierea și livrarea medicamentelor. N2 – pentru prescrierea și livrarea medicamentelor cu conținut de stupefiante și psihotrope. N3 – pentru prescrierea și livrarea medicamentelor gratuite.