Title COJOCARU, Diac. Haralambie, În pelerinaj la Sâmbăta de Sus, în Telegraful Român, 12 mai 1940.pdf ✅

Nr. 20 TELEGRAFUL ROMÂN badaef-Drăgan, Sibiu (strada Zaharia Boiu 31), unde se primesc spre executare, după fotografii sau icoane mai mici, orice figuri, în mărime naturală şi de real efect. ŞTIRI LOCALE Predică în catedrala din Sibiu. Duminecă, în 12 Mai 1940, va predica pă rintele protopop M. Neagu. 6 i dela altarul acestbr locaşuri de închi- Sa srunris pe care înaintaşii ţ no sw ştri ne-au transmis-o. Chiar atunci când suferim Dumnezeu urmăreşte curăţirea noastră păcatului. Dar dacă până apoi este aceasta tot care ne-a lăsat ră- întoarce la 3a pelerinaj la Sâmbăta fie sus • • de diacon Haralamble Cojocarii • x Pdporul nostru însă, născut şi cre scut de duhul Ortodoxiei în Biserică, dar mai alfes de mănăstirile noastre, a înţeles cu simţul său legat mai mult de decât de Niciodată nu mi s'au arătat mai profunde şi mai plină de înţeles creştin cuvintele psalmistului care zice: Ridi* cat-'am ochii mei la munţi de unde-mi va ven\ ajutorul meu, ajutorul meu dela Domnul cel ce a făcui cerul şi pământul*, ca la ocazia pelerinajului la altarul cti toriei marelui mucenic al Legii strămo şeşti şi al neamului românesc, Voevo- dul Constantin Brâncoveanu. dela Sâni- la care m’am învrednicit de sgura acum avem pace, voia lui Dumnezeu gazul necesar pentru a ne El. Timpurile prin care trecem cer dela n<â, atât dela cei dela tară, cât mai ales dela cei din oraşe, revenirea pe cără rile lui Dumnezeu, la credinţa în El şi la trăirea cu El. Numai în felul acesta vom putea să fim una în jurul Maiestăţii Sale Re- gelui Carol II-lea, care poartă sarcina conducerii destinelor neamului nostru. In jurul lui, spune L P. S. Mitropolit Nicolae, avem datoria a ne uni pentru a fi tari şi în duhul lui Hristos se cade a purta sarcina unii altora pentru a asi- tării maximum de muncă şi de • • c adevărurile lui Dumnezeu ceea ce este schimbător şi trecător, că puterea, tăria şi curajul lui în vremurile de cumplită încleştare între popoare, i-a venit numai din luminata trăire cu Dumnezeu în jurul altarelor acestor sfinte mănăstiri, ctitorii vOevodale particulare. In jurul lor şi la sânul lor el a ştiut să desprindă voia lui Dum nezeu şi să simtă cum braţul atotpu ternic al Ziditorului îi ocrotea şi-l ducea CĂRŢI Şl REVISTE Români secuizaţi şi Regiune se~ cuizată, este titlul unei broşuri ţ£4 pag.), de Octavian M. Dobrotă, Odorhei, \U4Q, Tip. Robu, Sighişoara. Autorul descrie, pe - scurt şi documentat, situaţia actuală din aşa numita „Terra Siculorum4' de altă dată, arătând şi părerile greşite despre originea şi numărul secuilor, — păreri susţinute chiar şi de cutare domn profesor universi tar român, care n’a aflat că locuitorii celor trei judeţe: Odorhei, Ciuc, Treiscaune şi ai unei părţi din judeţul Mureş, sânt 60 Ia sută — va să zică în majoritate — ro mâni secuizati, pe vremuri, cu forţa. sau băla de sus, şi eu să iâu parte anul acesta. Cu părere de rău de a nu fi putut să zăbovesc mai mult în jurul acestui sfânt altar, dar cu inima plină dă harul binecuvântării pe care Marele Ierarh al Ardealului IP. S. Mitrbpolit Dr. Nicolae Bălan, l-a revărsat asupra tuturdr fiilor Săi duhovniceşti, voi încerca totuşi să aştern aci câteva gânduri ce mau făcut să retrăiesc clipele în care şi-a desfă şurat viaţa Brâncoveanu Constantin. In adevăr, mănăstirea dela Sâm băta de sus a fost şi va fi pentru nea- mul românesc, dar mai ales pentru cel din ţara Oltului şi din întreg Ardealul simbolul ortodoxiei noastre şi a fiinţei noastre naţionale. Aşezată chiar la pi cioarele munţilor Făgăraşului, acest Ioc de închinare a fost pentru poporul ro mânesc din Ardeal o citadelă a rezi l ia biruinţă. Toate acestea le-a dăruit — şi le va dărui şi în viitor după restaurare, — poporului român din Ardeal altarul sfânt al ctitoriei lui Brâncoveanu Constantin. t l gura roade bogate. Căci dacă moşii şi stră moşii noştri au putut .rezista dealungul veacurilor, apoi cu atât mai mult noi datori suntem să le urmăm pilda şi să stăm ca şi ei în vecinătatea Iui Dumnezeu. Nu mai puţin mişcătbare au fost cuvintele pe care P. S. Episcop Nicolae al Clujului ie-a rostit poporului arătând cât de înălţătoare şi grăitoare este acea stă zi a Isvorului tămăduirii. întreaga regiune dela Sâmbăta de sus şi-a îmbrăcat haina de sărbătoare lumina învierii Domnului o lu- i Duhul lui Brâncoveanu se va fi i bucurat împreună cu îngerii în ceruri că în această zi mare „Vinerea” din săp tămâna învierii Domnului, „IsvOrul tă măduirii”, poporul român ortodox venit pe timp ploios, ca să-şi întâmpine ie rarhul care îi poartă bucuriile şi neca zurile în sufletul Său de mare român şi de mare creştin, a simtit încă odată cum se revarsă peste el binefacerile cerului la rugăciunile şi binecuvântările pe car6 cei doi ierarhi, L P. Sf. Mitro polit Nicolae, şi P. S. Nicolae Colan al Clujului înconjuraţi de sobor de preoţi, le îndreptau către Cel atotputernic. In adevăr, săvârşirea sf. liturghii a fost pentru toti cei ce veniseră la Sâmbăta de sus, prilej de bucurii care au făcut să stoarcă lacrimi din ochi. Vreau să vorbesc de mişcătoarea şi emoţionanta tundere în monahism pe seama acestei ctitorii voevodale, a unuia din mulţii şi luminaţii absolvenţi ai „Academiei Andreiane”, păr. diacon Boca, diplomat al şcoalei de Belle-Arte din Bucureşti. Mot după locul de nâ- ştere, crescut şi îndrumat în studiul teo logiei, tânărul monah a înţeles să dea ascultare gândurilor marelui Ierarh al Bisericii noastre, consacrându-şi viata Iui Hristos prin studiul picturii biseri ceşti, pe care s’o desfăşoare acolo în liniştea munţilor pe care Brâncoveanu îi alesese ca loc de retragere şi de rugăciune. Iată de ce cred că duhul lui Brân coveanu a treBăltat de bucurie văzân- du-şi opera reînviată şi împodobită în chip atât de minunat de mitropolitul Ardealului din România Mare, care se pare că a fost înscris în planul Provi denţei să reia şi să afirme în chipul cel mai solemn testamentul Voevodului martir împotriva tuturor gândurilor celor rele atât dinlăuntru], cât şi din afara ho tarelor tării noastre. Toate acestea şi-au găsit expresia însemnătăţii lor atât religioase cât şi naţionale în predica pe care I. P. S. Mi tropolit Nicolae a binevoit s’o rostească dând-o ca pe o hrană isvorâtoare de tărie şi de curaj mai ales în vremurile tulburi prin care trecem. In adevăr, cuvintele I P. Sfinţitului Mitropolit au fost prinos de ştintă adus memoriei Voevodului Brân coveanu, mort pentru Legea şi pentru Neamul românesc, afirmarea drepturi lor noastre milenare pe aceste melea guri, scăldate de râurile harului prin aceste locaşuri de închinare ne-au crescut şi păstrat ca neam, şi în sfârşit, un sfânt legământ pentru viitor, cum că în legătură strânsă cu duhul înaintaşilor noştri cari au ştiut să-şi jertfească viata pentru apărarea alta relor lui Hristos, vom fi şi noi în stare să le urmăm pilda crezând şi trăind ca şi ei în Biserică. Intr'o totală dăruire dezinteresată în mânile lui Dumnezeu, făcându-i voia, atât în zile de pace cât şi în zile de sbucium, ca şi printr’o pro fundă vieţuire cu Hristos, adăpându-ne Dr. Georgia Lucian specialist în bolifi opera iuni de JSTcls, Gf-ăt, 'Urechi Sibiu, strada Regina Maria 16, Etaj I Consult 3—6l/z 7