Title Seminar 10 2024 2025.pdf ✅

persoanelor) – și astfel rezolvă problema criteriului material. În România, dimpotrivă, Parlamentul deține o competență generală de legiferare – nu există un domeniu rezervat legii (cel puțin, nu pentru legile ordinare), la care să fie limitată legiferarea. De aceea, profesori precum M. Lepădătescu, I. Ceterchi și M. Luburici au fost, strict la nivel teoretic, de părere că legea trebuie să reglementeze raporturile sociale cele mai generale și cele mai importante. ► Din cele indicate rezultă că legea, în sens restrâns, este actul juridic al Parlamentului, elaborat conform Constituției potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante. Prin urmare, legea este în exclusivitate actul Parlamentului (astfel se respectă „criteriul formal”), și trebuie să fie într-un raport de conformitate cu Constituția. De asemenea, selecția valorică necesară pentru identificarea relațiilor cele mai generale și mai importante se apropie de categoria domeniului rezervat legii. Totuși, dacă există un domeniu rezervat legilor constituționale (revizuirea Constituției) și unul pentru legile organice, potrivit art. 73 alin. 2-3 din Constituție, NU există o delimitare similară pentru legile ordinare – lăsate, deci, la aprecierea Parlamentului. ► Este vizibilă clasificarea legilor după conținut și procedura de adoptare în legi constituționale (adoptate cu majoritate calificată – 2/3 sau 3/4, pe temeiul art. 151 din Constituție), organice (cu majoritate absolută, majoritatea membrilor Camerelor, conform art. 76 din Constituție) și ordinare (cu majoritate simplă – majoritatea celor prezenți, tot conform art. 76 din Constituție). Se poate considera că legile ordinare abordează relații sociale de mai mică importanță. În alte sisteme, dacă legile pot fi adoptate prin referendum, acestea sunt denumite legi referendare. ► Supremația legii înseamnă că legea elaborată conform Constituției are o forță juridică superioară celorlalte acte normative dintr-un sistem de drept. Ea își găsește fundamentarea științifică prin caracterul puterii suverane de a fi supremă pe teritoriul său, prin poziția parlamentelor în ierarhia organelor de stat, precum și prin supremația Constituției – ea însăși, o lege. De asemenea, supremația legii se justifică și prin rolul statului în exprimarea și realizarea voinței poporului ca voință general-obligatorie. Totuși, aceasta nu se aplică în raporturile cu însăși Constituția, ci doar față de restul dreptului. Astfel, poziția Constituției față de celelalte legi asigură supremația Constituției, iar legea elaborată în acord cu aceasta va beneficia de supremație în raport cu restul dreptului. La fel precum în cazul supremației Constituției, din supremația legii rezultă consecințe referitoare la elaborarea sa, la modificarea, suspendarea și abrogarea sa, precum și la conformitatea celorlalte acte ale organelor de stat cu legea. ii. Elaborarea legilor ► Procedura cuprinde trei etape – anterioare, concomitente și posterioare adoptării legii. Un regim special se aplică legilor adoptate prin angajarea răspunderii Guvernului în fața Parlamentului, legilor de abilitare, legilor de aprobare a OG și OUG, legilor bugetare, legilor interpretative și legilor-cadru. ► 1. Inițiativa legislativă. Dreptul de inițiativă legislativă presupune posibilitatea prezentării proiectelor sau propunerilor de legi – astfel că nu trebuie confundată cu aptitudinea generală a oricărei persoane de a face propuneri parlamentelor. Art. 74 și 75 din Constituția României deosebesc „proiectul de lege” inițiat de Guvern în raport cu „propunerea legislativă” care provine de la deputați, senatori sau cetățeni – toți aceștia au drept de inițiativă legislativă, conform legii fundamentale. Inițiativa populară legislativă conform art. 74 din Constituție – presupune 100.000 de cetățeni cu drept de vot din cel puțin