Title PĂRĂIAN, Arhimandritul Teofil, Din cuvintele Părintelui Arsenie Boca, în Telegraful Român, 1990, p. 2.pdf ✅

Pag. 2 TELEGRAFUL ROMÂN Nr. 15— 16/1990 „Unde sínt cei care nu mai sini?“ Cuvintele de mai sus reprezintă titlul unei poezii, al cărei autor a fost profesorul mai vechilor genera ii de teologi şi totodată unul din poe ii de frunte din pe rioada interbelică, precum şi di rector all prestigioasei reviste „Gîndirea“, Nichifor Crainic. Din spusele unora care l-au cunoscut, direct sau indirect, în anii de deten ie, reiese că a- ceastă poezie ta fost concepută în acei ani şi că circula din gură în gură datorită miracolului unei culturi orale deosebit de vii. Această cultură orală a constituit unul din suporturile morale care au salvat de la abrutizare pe de inu i, în condi iile neverosimil de inumane instaurate de regimul comunist, care mul i ani inter zisese cartea şi ornice unealtă cit de rudimentară de scris în gula- gurile stalinîste. Poezia nu are decât trei strofe, dar fiecare ouvînt şi figură de stil s-ar putea spune că au Va loarea unei revela ii. Toiată poe zia, dar mai ales Ultimele ver suri sínt de o acută actualitate, fiind vorba de miile de de inu i politici — intelectuali, muncitori şi ărani, dar mai ales intelec tuali — oare şinau găsit sfîrşitul în morminte fără cruce sau în gropi comune, ou deosebire la in fernalul Canal care a fost pus la oaie mai tales cu un scop po litic, acela de à extermina pe adversarii politici şi mai ales in telectualitatea românească. Ceeia ce mai trebuie precizat e faptul că acestei frumoase poezii i s-a adăugat o melodie pe mă sură, ai cărei autor a fost cunos cutul. etnomuziicollog Harry Brau ner, fost de inut politic şi el, unul din discipolii apropia ii ai marelui nostru muzicolog şi et- nomuzicolog de renume european, Const. Brăiiloiu. Acest lucru l-iam aflat de la o persoană apropiată lui Harry Brauner, acesta stim- gîndu-tse din via ă în ultim ii ani, după ce dăduse la iveală „o carte fermecăjtoare“, cum a caraoteri- zat-o critica de specialitate, cu con inut folcloric, avînd titlul: „Să auzi iarba corn creşte“ (Edit. Eminesou, 1079). Iată textul poe ziei: întrebat-am vântul,. călătorul, Bidiviu pe care-aleargă dorul: Unde sínt cei care nu mai sínt? Unde sín t cei care n u m ai sínt?. Zis-a vîntul: aripile lor Mă doboară nevăzut în zbor. Întrebat-am m inunata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n tărie Untdelemnul cântecului sfînt: Unde sínt cei care nu mai sínt? Unde sínt cei care nu mai sínt? Zis-a ciocârlia: S-au ascuns In lumina Celui nepătruns. întrebat-am bufni a cu ochiul sferic, O oarba care vede-n întuneric Unde sínt cei care nu mai sínt? Taine necuprinse de cuvînt: Unde sânt cei care nu m ai sânt? Zis-a bufni a: vei vedea Când m arele întuneric va cădea! Acum, după ce am văzut minu nea căderii „marelui întunerec“, trebuie să se descopere şi unde sínt cei care nu mai sínt. loan Apostol Dragoslavele d lM iC L W l cJcLM LU - Chipeş tânăr m o de la Abrud, Fiu al unui neam de împila i, R osu-te-a un gând, sub jugul crud: Sol să fii la cur i de împăra i. Cei lovi i de crunte nedreptă i, Biruri şi momeli împărăteşti, Te-au visat, sub ziduri de cetă i, Te-au văzut in platoşe cum creşti. * Visul lor, al tău, s-au întâlnit Unde-n văi, prin m un ii Apuseni, De amar, de plîns, au răsărit Numai spini, pe straturi buruieni. Chipul lor de ceară, ca de Crişti, i-a um plut via a cu nesomn. A i tot vrut în anii goi şi trişti, Ei să fie peste plaiuri domni. Strîns-ai, strîns, cu tulnic lung de foc, Sumănarii tăi de aspru stei. Să le faci — viteaz — sub soare loc, Să alungi urâ ii ani şi grei. lancule, habsburgii te-au min it! De atunci cu fluiera-n desagi, Tot cântat-ai, şi ai tot doinit Pe sub rămuriş uscat de fagi. Kaizerii azi, lancule, s-au d u s ... Urmă nu mai vezi din ei pe plai. Plaiul, peste veacul lor apus, Cântă cântec vesel, mândre Crai! Petre Pasou © „FAMILIA" (Continuare din pag. l-a) ai câtorva amici. Ş-apoi să nu fiu pesimist“. Alături de Eminesou au publi cat numeroşi scriitori din rondul cărora n e oprim asupra câtorva: V. Alecsamidiri, G. Coşbuc, Şt. O. Iosif, O. Goga, I. L. Caragiale, B. Defavraincea, Al. Vlahu ă şi alte personalită i. Concomitent cu promovarea li teraturii româneşti I. Vulcan s-a străduit prin intermediul revistei să familiarizeze cititorii cu pagini memorabile din cultura alasică şi universală prin traduceri din Eschil, Ovidiu, Hora iu, Dante, Hugo, Goethe, Schiller, Heine, Puşkin, Turgheniiev şi al i scri itori de renume. Ou ajutorul tra- diuceriior se urmărea nu numai lărgirea orizontului cultural al românilor, ci şi desăvârşirea edu ca iei estetice şi morale atît de necesare na iunii, despăr ită prin grani e nedrepte. Tot în paginile revistei în ve derea înlăturării supersti iilor şi explicarea unor fenomene şi in ven ii s-a pus accent pe popu larizarea ştiin ei şi îndeosebi au fost prezen i corifeii ei în frunte cu Diarwdn, Edison, Pasteur, Roentgen, Humbold, Earaday şi all ii. O altă latură importantă a pu blica iei a constituit-o informa iile cu privire la societă ile cul turale româneşti: Asocia ionea transilvană (Astra), Academia Română, Societatea pentru fond de teatru, reuniuni culturale. în deosebi se publicau corespon den e ou prilejul adunărilor gene rale şi se popularizau hotărâ rile şi principalele realizări. O rubrică foarte apreciată a fost prezentarea biografiilor oa menilor de seamă români, inclu siv portretele lor: Bari iu, Papiu Hartan, Xenopol, Tocilescu, Den- suşaaeu, Iorga, Babeş, Kogălm- ceanu, Marienescu şi al ii. în genere în revistă au fost tratate diferite domenii — ling vistică, artă (pictură, muzică), teorie şi critică literară, etnogra fie şi folclor, învă ământ, econo mie (industrie, agricultură), su biecte cu o mare valoare docu mentară. Această publica ie s-a bucurat de un larg sprijin din partea intelectualilor, colaborînd aproximativ 1900 autori, iar I. Vulcan, directorul revistei, a re dactat circa 1000 de articole, o muncă enormă depusă pe altarul propăşirii româneşti. in cultura românească mo dernă revista „Familia“, prin con inutul său, ‘ ocupă un ioc distinct, de necontestat, iar ini iativa lui Iosif Vulcan s-a do vedit extrem de oportună în lup ta desfăşurată pentru dreptate na ională şi progres social. 4 3 0 ani de la editarea celei dintîi cărfi în limba română de către DIACONUL CORESI CATEHISMUL ROMÂNESC (1559-1560) După ce „neşte creştini buni socotiră şi scoaseră cartea den limba sîrbaască pre limba ro mânească — se men iona în pre fa ă — să în eleagă to i oamenii oine-is români creştini“, diaconul Goresi, conştient că „în sfînta besaarecă, mai bine e a grăi 5 cuvinte cu în eles, decât 10 mie de cuvinte neîn elese în limba srtriină“, editează Ia Braşov cea dintîi carte a sa în limba ro mână, Catehismul românesc, care, în aiuida unei oirouila ii deosebite în spa iul românesc, a fost multă vreme pierdut, generînd atît de multe controverse în literatura de specialitate. Descoperit în 1921 de profe sorul şagunist Andrei Bîrséanu, ou prilejul expozi iei „Astra“ din Sighetui Marma iei, în cadrul unui iMiscelaneu, cunoscut sub numele de „Codicele de la Ieud“, textul Catehismului coresian cu prinde doar 11 file (f. 158 r— 189 V din „Codicele de la Ieud“), în format 4°, tipărit pe aceeaşi hârtie braşoveană şi în aceeaşi manieră grafică cu „Tetraevan- ghelufl românesc“ (1560—1561), „Pravila ooresiană“ (1560—1562) şi „Tetraevanghelul slav“ (1562), con inând prefa a (incompletă), Decalogul, Orezul, Tatăl nostru şi două clin oale şapte taine ale bisericii (botezul şi cuminecătura), neilipsind oomentarii asupra no iunilor de oreştin, creştinătate, prezente în toate catehismele timpului. -Cercetări ulterioare lui Andrei Bîrseanu au încercat să pună în rela ie cartea coresiană cu nume roasele edi ii sau manuscrise ale Catehismelor din epocă: ma nuscrise slave, greceşti, edi ia din 1544 a „Catehismului grecesc“ al lui Valentin Vagner de la Bra şov; al lui iHontéms din 1546; Catehismul Sturzan sau cel Mar ian etc. şi în func ie de rela ia găsită, să opteze pentru o influen ă sau alta. O mare parte dintre aoeşti cercetători (Nicolae Drăgan, I. Sbiera, I. Ghe ie ş.a. iau considerat fără e- zitare patronajul luteran asupra căr ii coresiene, invocînd ca izvor Catehismul lui Luther, în timp ce Nicolae Sulică şi D. R. M.azilu propune ca Izvor cate hismul reformat maghiar de tip luteran. La polul opus se si tuează rezultatele cercetătorilor: Hiaşdeu, N. Oartojian St. Oiobanu, I. Crăciun, Al. Prooopovioi, Pân dele Olteanu, D. R. Miaailu şja. care dovedesc caracterul pur or todox al Gatehismuluii coresian, propunând un izvor slavon, în trucât — după afirma ia lui D. R. Maziilu „textul lui Luther nu poate fi socotit nikâ măcar izvor par ial al întrebării creştineşti“ şi în acest caz exclude şi filia ia cu Catehismul sibian din 1544. Este firesc să ne întrebăm, cît de luterană putea fi cartea eore- siană, care nu-1 pomeneşte pe Luther şi în care, pînă şi orezul este cel nicenăan-eonstantinopold- tan 'ortodox şi nu cel apostolic al lui Luther, ba mai mult, între in terdic ii figurează ou valoare de mare păcat: „iară cine va mînoa pine spurcată sau cam e, sau va bea iapă din vas jidovesc sau de la latini . . Dacă diaconul Go resi ia folosit unul sau m ai multe texte ale Catehismelor în circu la ie, laceasta e făcut-o în mă sura în oare acestea serveau cul tul ortodox, după ouim el însuşi mărturiseşte în „Tîlcul evanghe liilor“: „Şd dac-iam cetit, bine iam ispitit şi socotit şi ,am aflat că toate tălcuiesc, ladeveraază şi în tăresc ou iSeriptura sfântă şi mie tare plăoură şi am .scris cu tipa- * niul voiao fra ilor, iromâniloru, isă fie pre învă ătură şi vă rog ca fra ii mied, să ceti i şi bine să socoti i, că ve i vedea voi înşivă, cum că e mărgăirtiariul şi co moară ascun să. . . “. Chiar dacă cronicarii timpului Sdmion Massa, Marcus şi Joseph Tents ch afirmau că .în 12 mar tie 1559 judele Johianes Benkner a încercat să reformeze biserica valahilor din Şidhei, ultimul din tre cronicarii am inti i spiune clar: „es half, aber w enig“, deci nu ia ajutat Ia nimic „oferta“ autorită ilor braşovene. Şi aceasta pen tru că diaconul Goresi, minat .de idealuri puse în slujba ortodoxis mului, pentru ia slujii limba po porului, icu 430 de ani în urmă a tipărit „Cartea de învă ătură creştinească“ — .cum ii se spunea Catehismului — tocmai pentru a lanula implica iile pe oare le-ar fi putut avea Catehismul luteran de la Sibiu din ,1544. Prof. Vasile Oltean DOUĂ MII DE ANI DE CREŞTINISM Teologii şi chiar şi credincioşii ar trebui, măcar din când ân cînd, să-şi oprească gîndurile, după aproape do.uă mii .de iaoi, asupra stării doctrinara, morale, sociale şi practice ia Creştinismului, sin gura religie întemeiată pe un altar însângerat de jertfă. Două mii de ani este un .timp enorm, cînd ne gîndim ia alte religii care au apus cu zecile în zorii Bumaivastiri ia Domnului nostru Iiisus Hris- tos. Nu se poate afirma că timpurile şi .locurile iau avut o influen ă şi asupra Creştinismului. De .la început, ise impune io departajare netă între supranaturalul oreştin şi naturalul creştin. Ele conlu crează în mod armonic, cînd sínt respectate .înaltele principii ale Mîntuii torului. între principiul obiectiv .sotarinlogie şi între eforturile de însu şire ia mîntuiriii lucrurile mu se prezintă aşa cum le-a dăruit Diotm- nul Iiisus Hristos Bisericii şi prin ea nouă. 'Credincioşii iau încaraat, în decursul celor două milenii, tot .atîtaa norme de mântuire, cî i .dintre ei .au adormit întru Domnul. Imensa majoritate ia credin cioşilor şi-au irastrîns ilucnaijea mântuiirii lor Ia sim plitatea vie ii, dusă .după învă ătura Domnului. Adeseori, Domnul a fost ispitit de cărturarii vremii Sale. Ei cău tau .să-.l prindă în cuvânt, ide aceea şi Domnul a fost foarte pru dent cu ei. De n-iar fi fost aşa, poate că Domnul Iiisus Hristos ■ne-ar fi dăruit neniumărate nestem ate din tezaurul său de via ă dătător. Şi mai târziu, Sfîntul Apostol Ravel, şi nu numai el, ia fost ispitit în cuvînt şi în faptă, de aceea unul din preceptele valabile în timpul acelia şi valabil şi acum este: „Pune, Doamne, strajă gurii m ele“! Asta nu înseamnă că un principiu de bază ial noii ire,ligii a fost simplitatea doctrinară. Cuvintele Domnului erau adînci şi, ob servând că este vînat în cuvânt, a recurs la .alte mijloiace de piropo- văduiire,, iar când socotea că .în elesul este prea ascuns, atrăgea aten ia lasoultătoiriloir: „Câne are urechi ide auzit să auză!“ Fa ă de cărturari avea cuvinte grele: „Feri i-vă de cărturari, că rora le place isă se plimbe în veşminte lungi şi să In. ,se plece lu mea în p ie e... Aceştia mai grea osîndă vor lua“ (Marcu XII, 38—40). Domnul nostru Iisus iHristos ştia .că este urmărit de farisei, de saduchei şi de lirodiand. M ul imile se ineau însă după El şi za darnic lua măsuri ide retragere, ca să n-aibă laltă pricină de ură duşmanii Săi, El se' îndura şl le vorbea. Cuvintele oare cuprindeau Legea cea Nouă nuni tulbura atît de mult cît faima minunilor pe oare Ie ifăoaa. Şi astăzi ,se aud aceleaşi obiec iuni, fără să fie adîncite temeiu rile lor şubrede. Unele „frac iuni protestante“ .impută Creştinismului lipsa de minuni şi profe ii. Ne întrebăm însă dacă s^a .constituit vre-o comisie a vreunei Biserici, oare să ateste cu dovezi că timpul nostru este lipsit de minuni. Universul este atît de pu in cunoscut de oamenii de ştiin ă, încît o asemenea problemă nici n-are sens să se pună. Necunoscutul înconjoară încă pe omul de ştiin ă din toate păr ile şi nu acestor cărturari li se adresează cuvintele Mân tuitorului. Nici asupra învechirii învă ăturii Mântuitorului m au ce spune oamenii de ştiin ă şi chiar şi teologii. Unii dintre teologi vor să acomodeze .teologia eu ştiin a (cu de la sine putere). De tare mult .s-a încercat a se transforma via a Domnului nostru Iiisus Hristos într-un „mit“ religios. Să reounoaştem că acest mit vehiculează în spiritualitatea europeană de aproape 'două m ii 'de :ani şi principiile sale încă nu ;s-iau închistat sau învechit. Ele isînt valabile, în între gimea iloit, şi astăzi, fără rezerve mitologizainte sau neomitologizante. Sîntem încă datori cu unele clarificări. Simplitatea (nu simplis mul) credincioşilor noştri nu impune neapărat şi cunoaşterea teo logiei savante. Cine ştie mult ii se va care mult, cine ştie pu in d se va cere pu in, pe măsura mîntuirii sale .subiective. Sfintele Evan ghelii, dacă ar fi cuprins toate cite lena propovăduit Domnul în scurta Sa via ă „n-ar fi încăput căr ile pe pământul acesta“ (loam, XXI, 25). Aşa că toată cărturăria cade ‘de la isdne, lipsindu-ne atâtea izvoare originäre. Fiind imul dintre ostenitorii teologi, mi-iam dat seama că şi în vă ătura fa ă de sim plitate ,îşi are rostul ei de care Maica Biserică se îngrijeşte. Adică Biserica Ortodoxă s-ia dezbărat de toate insti tu iile feudale, oare mai înfloresc sub alte chipuri în alte locuri. Libertatea este o realitate în Biserica Ortodoxă, fără putin ă de contestare. Ne străduim ca să ne apropiem de chipul lui Iisus, fo- “ losmdu-i cu credincioşie toate cite n i lena dăruit din tezaurul Său dummezeese. Petru Rezuş Din cuvintele părintelui Ârsenie Boca Mul i dintre drepimăritorii creştini, dim păr ile Făgăraşului şi ale Braşovului, din păr ile Sibiului şi ale Ha egului, au cu noscut pe părintele Arsenie Boca, de pe vremea cînd îşi desfăşura activitatea în cadrul Mănăstirii Birincoveaniu de la Sîmbăta de Sus (1939—48) siaiu la Mănăsti rea Prislop (1948—1959). Părin tele Arsénié a fost căutat ca un „om ou dar de la Dumnezeu“ de credincioşi şi în vremea cînd a lucrat, ca pictor de icoane, în cadrul atelierelor de pictură ale Patriarhiei din Buoureşti, pînă în anul 1969, precum şi la biserica parohială din satul Drăgănescu, de lingă Bucureşti, pe care a împodobit-o cu o minunată pic tură, şi unde iubitorii de învă ătură şi de osteneală ' au putut să-il găsească, în anumite ziile, pînă în anul 1988. în Mănăstirea Brâncoveanu mai sínt şi acum oî iva călugări, care şi-ian înce put via a călugărească la îndem nul şi ou îndrumarea părintelui Ansemie. Părintele Arsenie aste prezent în amintirea şi în con ştiin a multora dintre credincioşii pe care i-ta îndrumat şi oare se gîudasc la dl ou dragoste şi cu respect. Pentru cei care l-au cu noscut şi îl iubesc, ca şi pentru cei ce au dorit să-,1 cunoască, dar n-iau ajunis să-şi împlinească dorin a aceasta, prezentăm mai jos oîiteva din gîndurile dânsului, rămase în conştiin a celor pentru care au foist spuse, sau consem nate de părintele însuşi, în scrie rile care au rămas de la el, câte au ajuns la mine. începutul îl facem cu ultimul cuvînt ajuns la mâne, din cele spuse de părintele Arsenie. El m i-a fost predat de un tânăr, care, ca student, şi pe o vreme friguroasă, s-a prezen tat la părintele, avînd capul des coperit. Părintele Arsenie i-a spus: — „Să- i fereşti aapul de frig şi de prostie“. E un ouvînt care merită să fie ştiut şi urmat, el putînd fi de folos tuturor celor ce nu iau aminte la ei înşişi, tutrar celor ce vreau isă braveze şi nu se gîndesc la urmările pe care le pot avea, spre răul lor, nişte atitudini oare nu sínt destul de bine gînidite şi controlate. Să luăm dèci aminte la cuvântul de mai sus şi să-l împlinim în cele două laturi ale lui. — ,;Ooncep ia de via ă creş tină“, cîtă o avem, ne statorni ceşte în gîmdul şi dorin a de a ne ridica mai presus de fire, de a înduimnezeii firea, prin harul şi îndurările şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Tocmai de aiceea folosim şi resursele fireşti câte le avem la îndemână, aerul, aerul bun, hrana ra ională, somnul şi energia vitală, pe care nu vrem s-o risipim pe plăceri, ci vrem s-o canalizăm spre binele nostru material şi spiritual. Aşa dorea părintele Arsenie, oare a for mulat îndreptarul de via ă, pe care 1-a predat tiimarilor şi ori cui care vreia să iia aminte la el. — „în mintea strâmbă şi luonul drept se strâmbă“, obişnuia să spună părintele Arsenie, care ur mărea pentru oameni o minte dreaptă şi lucruri drepte şi în dreptate de mintea cea bună. Valoarea acestui cuvînt: o .intuiesc to i cei ce îl aud, şi asta se ân- tknplă des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor şi închină torilor noştri, mai ales atunci cînd au prilejul să vadă o pic tură a părintelui Arsenie repre zentând Adormirea Maicii Dom nului, pictură în fa a căreia se opresc cu admira ie mul i dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brin- coveanu de la Sâmbăta. Mintea se strâmbă în urma patimilor şi se îndreaptă pe măsura cură irii de patimi. Cînd mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa corn sínt ele. — „Cea mai lungă oale este calea care duce de la urechi la mimă“, adică de la informa ie la .convingere. Oameni de informa ie religioasă sínt mai mul i dacît oei ce au convingeri religioase. E necesară şi informa ia, care .ade seori se face pirin anzire. Dar a rămâne la informa ie înseamnă doar a fi la începutul drumului ,;ia urechi“. Pînă ,1a inimă mai e o caile lungă, ,;cea mai lungă cale“. „Uin suflet trist este bu lumi nile atinse“. Cuvîntul aceista al părintelui ne aduce aminte de un cuvînt asemănător, ou circula ie mai ales în lumea din Apus: „Un sfînt trist aste un trist sfînt“. ■Părintele a fost .totdeauna pentru optimism, pentru bucurie, cre din a noastră fiind „izvor de bu- ourie“, creştinismul fiind „reli gia bucuriei“. Domnull Hristos le-ia spus ucenicilor Săi: „Acestea vi le spun ea bucuria Mea să fie întiru voi şi ca bucuria voas tră să fie deplină“ (loan 15, li). — „Bobul lud se preschimbă în tăciune, iar el se crede grâu ne dreptă it“. Aşa caracteriza părin tele Arsenie pe omul care se ablate de la celle bune şi oare nu caută şi nu primeşte îndrep tarea, oi îşi explică el mai bine celle pentru sine condamnînd pe cea ce vreau să-I îndrepte. înce putul! oricărei îndreptări este să- i recunoşti greşala. „Cînd greşala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr“, — cînd o ai ca de prindere şi o mai şi justifici, — atunci „nu mai e greşală, ci e păcat de moarte“. îmtr-o astfel de situa ie, cell ce se crede a fi drept, fără să şi fie de fapt, nu mai e bob de grâu, oi doar tă ciune. — „Mustrarea învinge, dar nu convinge“. E şi aceasta o cuge tare a părintelui Arsenie, la care e bine să luăm aminte. Are şi mustrarea rostul şi pute rea ei, dar ea, ca constrângere, doar învinge, însă de convins nu convinge. De la învingere pînă la convingere e o oale lungă; poate tot atît de lungă cît cea de la informa ie la convingere, cît cea de la urechi ia inimă. — „Dragostea lui Dumnezeu de cel mai mare păcătos este mai mare decit dragostea oelui mai mare sfânt fa ă de Dumnezeu“. Cu o astfel de afirma ie, părin tele Arsenie ne dă încredere în bunătatea lui Dumnezeu, în iubi rea lui Dumnezeu fa ă de noi, I păcătoşii, căci se afirmă şi în ru găciunile de dezlegare ale sfintei I noastre Biserici, că mila lui * Dumnezeu este tot atît de mare, tot atît de infinită, cum este de infinită şi mărirea Lui, de vreme ce se spune: „Că precum este • mărirea Ta, aşa este şi mila Ta“. Cuvîntul spus de părintele Arse nie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte şi de ceeia ce spune Psalmistul, prin cuvinte ca acestea: „Cît e de sus cerul de-asupra pământului atît de ma re e bunătatea Lui (a lud Dum nezeu) spre cei ce se tem de Dînsul. Cît de departe e Ră săritul de Apus, atîta a depăr tat El de noi fărădelegile noas tre. Cum miluieşte un tată pe copiii săi, aşa miluieşte Domnul pe cei ce se tem de Dînsul“ (Ps. 102, 11—13). Să ne împodobim mintea prin astfel de gînduri şi să ne îndrep tăm via a prin ele şi ferici i vom fd. Arhim. Teofil Părăian parintelearsenie.ro